sâmbătă, 4 februarie 2012

PATIBULARUL PATAPIEVICI


AUTOBIOGRAFIE
      
       CORNELIU FLOREA este un pen name format din prenumele parintilor mei, Cornelia si Florea, in semn de recunostinta si pretuire, in memoria LOR.
       In acte si societate sunt cunoscut sub numele de PADEANU DUMITRU.
       M-am nascut la Timisoara in 5 Ianuarie 1939. Am devenit medic in 1963. Am profesat continuu pina in 1980, cind am plecat din ROMANIA. Am stat in lagarul de refugiati din Traiskirchen - AUSTRIA pina cind CANADA mi-a acceptat cererea de imigrare. Dar nu mi-a recunoscut exprienta medicala de 17 ani, specialitatea sau valoarea diplomei de medic. Am luat totul, totul de la inceput, devenind si medic canadian.
       Nu am scris nimic in ROMANIA. Am inceput sa scriu si sa public in strainatate. Scriu si public numai pentru cititorii de Limba Romana. Nu scriu din inspiratie sau talent, scriu din nemultumire si revolta. Nu scriu frumos dar scriu liber !! Am publicat articole, foiletoane, pamflete, eseuri, jurnale, note de observatie si calatorii.
       Nu am scris si nici nu scriu ca performanta literara. Sunt autonom. Scriu pentru o categorie restrinsa de cititori romani, pentru cei inzestrati cu libertate intrinseca a cugetului si-a mintii, pentru cei ce iubesc si se daruiesc, dupa puteri, dezinteresati obarsiei si vetrei romanesti.
       Pentru acestia am scris si publicat:
       Jurnal de lagar liber - 1987 - Editura Nord din Danemarca / Constitutia de la 29 Februarie - 1988 - in Observatorul Munchenez / Cine tulbura linistea Transilvaniei - 1990 - Editura Lumina din Oradea / Afacerea Holocaustului - 1991 - Editura Lumina din Oradea / Jurnal pe frunze de artar - 1993 - Editura Lumina din Oradea / Note de pe drumurile lumii - 1995 - Editura Lumina din Oradea / Coloana Infinita si totemurile canadiene - 1997 - Editura Lumina din Oradea / Semnale semenilor mei - 1999 - Editura Lumina din Oradea / Vremuri anti - romanesti - 2001 - Editura Aletheia din Bistrita / Jurnalul unui medic - primul volum - 2002 - Editura Aletheia din Bistrita / Libertatea de a iubi adevarul - 2004 - Editura Aletheia din Bistrita / fiecare cu america lui - 2005 - Editura Aletheia din Bistrita / (Titlul este cu litere mici si cartea a disparut cind a fost expediata prin posta romana) / Polemos - 2007 - Editura Aletheia din Bistrita.


CORNELIU FLOREA
PATIBULARUL
PATAPIEVICI
PRESS
CARPATHIA PRESS – 2005
CARPATHIA
CARPATHIA PRESS & PRODUCTION, 2005
Str. ªcoala Herãstrãu, nr.62, Bucureºti, cod 014153, România
E-mail: carpathia@k.ro
Tel/Fax: 021-317.01.14
ISBN 973-7609-06-9
SUMAR
Cititorule ............................................................................3
Români, citiþi ºi judecaþi liber
ce scrie H.-R. Patapievici despre voi ...................................4
Scrisoare deschisã
domnului preºedinte Traian Bãsescu .................................6
Patibularul Patapievici ........................................................8
Replici pe marginea
unui forum pe Internet ......................................................12
„Patibularul Patapievici“ atacã! ........................................16
Opinii ºi comentarii ...........................................................20
„Un gând de editor“ de Artur Silvestri ...............................24
Concepþia acestei ediþii aparþine autorului.
Copertã ºi tehnoredactare: Emanuel Ciurumelea
Ilustraþia coperþilor conþine un colaj dupã
Hyeronimus Bosch - “Grãdina deliciilor”
Tipar: S.C. VEGA PROD ‘94 S.R.L.
„Sunt interzise de lege defãimarea þãrii ºi a naþiunii“
CONSTITUÞIA ROMÂNIEI


CITITORULE,
Dacã eºti român sau cetãþean român, dacã trãieºti în
România sau înafara ei, dacã ai sentimente ºi dãruire pentru
þarã ºi neamul românesc citeºte acest mic text, mediteazã ºi
exprimã-þi ca un om liber opiniile.
Cel care te îndeamnã sã faci acest lucru este român,
cetãþean român, un medic obiºnuit printre milioanele de medici
din lume, care a trãit patruzeci de ani în România ºi trãieºte
de douãzeci ºi cinci de ani în Canada.
Trãind în Canada, am avut ºi ºansa de a mã consulta ºi
de a sta de vorbã cu oameni din toatã lumea, de a vizita ºi
cunoaºte bine Europa ºi Nord-America, dar niciodatã nu am
auzit sau citit ca, undeva în lume, cineva sã-ºi defãimeze þara
de origine, þara al cãrei cetãþean este, precum a fãcut-o H.- R.
Patapievici. Citeºte cele ce urmeazã ºi acuzã-mã de rea-credinþã,
cu argumente, sau alãturã-te indignãrii ºi protestului meu.
Nu intru în amãnuntele pentru care a facut-o: se pot face
o mulþime de supoziþii, de la cele de ordin educaþional sau psihic
la cele de inconºtienþã sau imposturã. Nu lansez ipoteze,
dar îl dispreþuiesc, aºa cum dispreþuieºte el poporul român din
care fac parte, ºi îl acuz de nerespectarea Constituþiei României.
Este uimitoare impasibilitatea majoritãþii intelectualitãþii
din România, care, fãrã îndoialã, cunoaºte Europa Occidentalã
ºi Nord-America, unde nu sunt admiºi sau promovaþi indivizi
ce urãsc pînã la blasfemie un popor, indiferent de performanþele
sale istorice sau culturale. Ura patapievicianã faþã de români,
pe care îi numeºte „23 de milioane de omuleþi patibulari“, nu
ne va schimba istoria, nu ne va îmbunãtãþi cultura ºi nici imaginea
în lume. Din contrã, ne face un mare rãu internaþional.
Poate asta urmãreºte, poate asta e pus sã facã...
3
ROMÂNI, CITIÞI ªI JUDECAÞI LIBER CE SCRIE
H.- R. PATAPIEVICI DESPRE VOI!!
Nãscut în 1957 la Bucureºti
Absolvent al Facultãþii de Fizicã în 1982
Doctorand în filosofie din 1990
Preºedintele „Institutului Cultural Român“ din 2005
Iatã opiniile preºedintelui „Institutului Cultural Român“
despre România ºi Români, despre Cultura ºi Limba Românã.
GEOGRAFIA ROMÂNIEI:
„Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbrã
fãrã schelet, o inimã ca un cur, fãrã ºira spinãrii.“
(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediþia 1996, pag.63)
POPULAÞIA ROMÂNIEI:
– „23 de milioane de omuleþi patibulari.“
(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediþia 1996, pag 53)
– „Un popor cu substanþã tîrîtã. Oriunde te uiþi, vezi feþe
patibulare, ochi mohorîþi, maxilare încrîncenate, feþe urîte, guri
vulgare, trãsãturi rudimentare.“
(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediþia 1996, pag. 34)
– „Românii nu pot alcãtui un popor pentru cã valoreazã
cît o turmã: dupã grãmadã, la semnul fierului roºu.“
(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediþia 1996, pag. 64)
LIMBA ROMÂNÃ:
„Româna este o limbã în care trebuie sã încetãm sã mai
vorbim sau... sã o folosim numai pentru înjurãturi...“
(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediþia 1996, pag.64)
ISTORIA ROMÂNILOR:
„Toatã istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd
i-au lãsat romanii pe daci în forma hibridã strãmoºeascã, ne-au
luat în urinã slavii: se cheamã cã ne-am plãmãdit din aceastã
clisã, daco-romano-slavã, mã rog. Apoi ne-au luat la urinat la
gard turcii: era sã ne înecãm, aºa temeinic au fãcut-o. Dem-
4
nitatea noastrã consta în a ridica mereu gura zvîntatã iar ei reîncepeau:
ne zvîntam gura la Cãlugãreni, ne-o umpleau iar la
Rãzboieni, ºi aºa mai departe, la nesfîrºit. Apoi ne-au luat la
urinã ruºii, care timp de un secol ºi-au încruciºat jetul cu turcii,
pe care, în cele din urmã, avînd o bãºicã a udului mai mare
(de, beþiile...) i-au dove-dit.”
(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediþia 1996, pag.63)
CULTURA ROMÂNILOR:
„Puturoºenia abisalã a stãtutului suflet românesc... spirocheta
româneascã îºi urmeazã cursul pînã la erupþia terþiarã,
subreptice, tropãind vesel într-un trup inconºient, pînã ce mintea
va fi în sfîrºit scobitã: inima devine piftie iar creierul un amestec
apos.“
(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediþia 1996, pag 49)
„Cu o educaþie pur româneascã nu poþi face NIMIC.“
(Din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediþia 1996, pag.56)
„România are o culturã de tip second hand“ a enunþat
în-tr-o emisiune televizatã.
(dupã Viorel Patrichi în Revista „Rost“ nr.24/ 2005)
VIITORUL ROMÎNIEI:
„Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie
sã ne debarasam dacã vrem sã intrãm în Uniunea Europeanã.“
(dupã Viorel Patrichi în Revista „Rost“ nr. 24 / 2005)
CELE de mai sus se pot verifica în partea întîia a volumului
„POLITICE“ apãrut în 1996 în Editura Humanitas; citate ºi
în Revista „ROST“ NR.24 / 2005.
Vã rugãm sã citiþi ºi sã meditaþi; sã vã întrebaþi cu ce
au contribuit la îmbunãtãþirea realitãþii româneºti, din trecut ºi
prezent, aceste defãimãri ordinare ºi blasfemii anti-româneºti.
Vã rugãm sã citiþi Constituþia României.
Vã rugãm sã cercetaþi dacã ºi în alte þãri europene de
azi au mai fost cetãþeni care au scris asemenea dispreþuiri ºi
calomnii la adresa þãrii lor.
5
Scrisoare Deschisã
Domnului Preºedinte Traian Bãsescu
Domnule Preºedinte,
Aflînd despre numirile pe care le-aþi fãcut – în virtutea
principiului „fiecare vine la putere cu oamenii lui“ – Domnului
Andrei Pleºu în funcþia de secretar de stat pentru politicã externã
ºi Domnului H.R. Patapievici în funcþia de preºedinte al Institutului
Cultural Român, Vã întreb dacã cunoaºteþi zisa:
EX SOCIO COGNOSCITUR VIR
Care în neo-latina noastrã popularã are mai multe variante:
Spune-mi cu cine te aduni ca sã-þi spun cine eºti!“,
„Cine se aseamãnã se adunã!“ sau chiar „Cine doarme cu
cîinii se scoalã plin de purici!"
Citiþi, Domnule Preºedinte, mai ºi citiþi ce scriu aleºii Dvs
despre România, Români, Cultura ºi Limba Românã.
Corneliu Florea
15 Februarie 2005 – Winnipeg – Canada
Am adãugat, pentru lecturã, niºte copii din denigrãrile ºi
blasfemiile scrise ºi semnate de cei doi „înalþi demnitari“ la
adresa Naþiunii Române.
Din cugetãrile marelui cãrturar Andrei Pleºu, fost de toate
la viaþa lui – dar nicãieri nu a lãsat ceva trainic în urma sa, afarã
de datorii ºi demisii – i-am trimis preºedintelui articolul „Cîteva
specii de imbecili“ (a fost publicat în Dilema nr.96 din
noiembrie 1994) în care românii stabiliþi în Statele Unite nu
sunt altceva decît niºte imbecili, medii sau superiori, dupã pã-
6
rerea sa de cel mai inteligent dintre pãmânteni. Ne-avînd nici
o simþire româneascã în el, din scrierile sale se degajã numai
subestimarea, denigrarea ºi insultarea românilor. Mulþi intelectuali
reali din România se întreabã cît trebuie sã-i mai suporte
snobismul ºi grandomania, vorbele goale umflate cu citate din
strãini, plus ma-rile pagube fãcute României ºi Românismului
pe oriunde trece.
Din blasfemiile la adresa României, Românilor, Limbii
ºi culturii Române adunate în volumul „Politice“ al patibularului
H.R. Patapievici, am subliniat preºedintelui: „radiografia
plaiului românesc este ca a fecalei“ (pag.34), dupã care
trage niºte concluzii personale, dispreþuitoare: „românii nu pot
alcãtui un popor“ (pag.64) ºi „cu o educaþie pur românescã
nu poþi face NIMIC“ (pag.56), iar despre Limba Românã: „este
o limbã în care trebuie sã încetãm sau... sã o folosim numai
pentru înjurãturi...“ ºi exclamã copleºit „îmi e ruºine cã sunt
român“ (pag.46). Nu ºtiu dacã este român sau nu, dar ºtiu
cã nu îi este ruºine sã gîndeascã ºi sã scrie asemenea defãimãri,
calomnii la adresa noastrã, a românilor. ªi de neruºinat ce
este, a acceptat sã preia preºedenþia „Institutului Cultural
Român”!! ªi când va veni la Centrul Cultural Român din New
York – doar cãlãtoria se face pe banii contribuabililor români
ce au feþe patibulare – în ce limbã le va vorbi imbecililor
români, cum le-a zis Andrei Pleºu, fiindcã dupã Patapievici trebuie
sã încetãm sã mai vorbim româneºte? ªi dacã pe
neaºteptate cineva îl va soma sã-ºi cearã scuze, în public, pentru
toate aceste calomnii ºi sã-ºi dea demisia, îi va sãri în ajutor
Andrei Pleºu cu alte insulte la adresa românilor? Îl va apãra
preºedintele Bãsescu cu o glumiþã marinãreascã? În mod sigur
îl vor apãra lipitorile „literare ºi culturale“ care au început sã se
tîrîie la picioarele lui pentru cã le miroase a bani; ºi ce conteazã
dacã patibularul Patapievici a scris, ºi semnat, în
Flacãra lui Arion în 2003, cã: Eminescu este cadavrul nostru
din debara, de care trebuie sã ne debarasãm dacã vrem
sã intrãm în Uniunea Europeanã?Ce grobian!! Dar nu este
vina lui, el este incult ºi inconºtient! Este vina preºedintelui
Bãsescu, a doamnei „Musca la arat“, a elitelor culturii româneºti
de azi.
7
PATIBULARUL PATAPIEVICI
„Românii nu pot alcãtui un popor pentru cã valoreazã cît o turmã:
dupã grãmada, la semnul fierului roºu...“ „...feþe patibulare... maxilare
încrîncenate... guri vulgare... trãsãturi rudimentare... o vorbire
agramatã ºi bolovãnoasã..."
H.R. PATAPIEVICI – preºedintele „Institutului Cultural Român“
Din volumul sãu „Politice“ publicat la Humanitas în 1996
Acestea sunt o parte din opiniile noului preºedinte al „Institutului
Cultural Român“ despre români: sunt o turmã cu feþe
patibulare. Este surprinzãtor, ºocant sã citeºti cã neamul tãu,
românesc, este asemuit cu o turmã!! Cu ce drept cineva aduce
o asemenea gravã insultã românilor? Sunt românii secolului XX
patrupede cu feþe patibulare? Adicã, dupã dicþionar, sunt feþe
demne de spînzurat! De ce? De cine? De cãtre cea mai clasicã
faþã patibularã ce apare pe ecranele televiziunii din România:
H.R. Patapievici.
Prima întrebare pe care ar trebui patibularul Patapievici
sã ºi-o punã, ar fi dacã o turmã are sau nu culturã. Nu ºtiu
cum va rãspunde; fiindcã dacã el crede cã turma nu are culturã,
atunci nu e nevoie de un institut de culturã iar dacã turma
care nu poate alcãtui un popor are totuºi ceva rudimente de
culturã, atunci el nu are nici o legãturã cu institutul de culturã.
Ar fi fost mai nimerit ca preºedintele Bãsescu Traian, care le
ºtie pe toate de cînd a fost ales ca preºedinte ºi l-a numit din
oficiu preºedintele „Institutului Cultural Român”, sã-l fi îndrumat
spre un institut de fizicã, unde sã experimenteze autoelectro-
ºocurile, avînd în vedere cã spînzurãtoarea este de mult abolitã...
Sã ne oprim încã un moment asupra cuvîntului patibular,
un livresc franþuzesc, pe care H.R. Patapievici îl foloseºte
în scrisorile sale trimise lui Alexandru Paleologu, ce era pe post
de ambasador român la Paris. Trec peste o parantezã, sã nu
mã îndepãrtez de franþuzism, rãmîn la scrisori, care din personale
au devenit publice, prin publicarea lor în volumul „Politice".
ªi dacã din scrisoarea din 24 aprilie 1990 aflãm cã românii
au feþe patibulare, în scrisoarea din 28 iulie 1991 descoperim
cu stupefacþie cã în România sunt 23 de milioane de omuleþi
patibulari!! Toþi locuitorii mici ºi mari, români sau minoritãþi, sunt
8
omuleþi patibulari în faþa lui H.-R. P. pentru cã aºa-ºi semneaza
scrisoarea cãtre Alexandru Paleologu, dupã ce o încheie:
Cu dragoste jupuitã vã îmbrãþiºez. De douã ori OHO !! Hai sã
rãmînem surprinºi doar de cei 23 de milioane de omuleþi patibulari,
adicã toþi cîþi au rãmas de la Ceauºescu, cu Pleºu,
Liiceanu, Dinescu ºi Caramitru, Paleologu ºi Andreescu,
Constantinescu ºi Bãsescu în frunte. Cu UDMR-ul, cu þiganii ºi
evreii noºtri, toþi omuleþi patibulari adicã demni de spînzurat!!
Nici o excepþie în faþa celui cu dragostea jupuitã!! Or fi avînd
ei feþe demne de spînzurat, dar spînzuratoarea este interzisã;
atunci cum s-a gîndit el sã se scape de ei?!? Întreb, fiindcã
din scrisori vãd cã îi este tare silã de români, care sunt „un
popor cu substanþa taratã“ (pag.34), „masa degeneratã îngînfatã,
proastã ºi rea“ (pag.46); „sunt una cu cancerul care-i
roade". Nu mai continui fiindcã miroase a rasism nazist ºi
soluþie finalã, mai ales cã a ºi ajuns la concluzia: chirurgia
e neputincioasã!! Ce mai rãmîne?!? Glonþul? Gazarea? Ambalarea
în containare de reziduri antiplanetare ºi expulzarea în
altã galaxie?
Existã ºi o soluþie simplã, raþionalã: sã pãrãseascã el turma
patibularã, þara celor 23 de milioane de omuleþi patibulari!! Simplu
ºi eficace!! În repetate rînduri s-a confesionat lui Alexandru
Paleologu cã „îmi este ruºine cã sunt român“ (pag. 23, pag.
46); deci putea pleca în diaspora, fiindcã e liber, legal, nu
trebuie sã treacã Dunãrea înot!! κi lua valiza ºi pleca la Paris,
se întîlnea cu Alexandru Paleologu ºi nu mai suferea de „dragoste
jupuitã”. Dar nu: a preferat sã se adînceascã, contra salar gras,
în mocirla Dosarelor Securitãþii despre omuleþii patibulari, iar
acum – sub Bãsescu Traian – preferã salariul, ºi mai gras, de
preºedinte al „Institutului Cultural Român“ al omuleþilor patibulari.
Ajuns aici cu citirea scrisorilor, foste particulare dar la sugestia
lui Alexandru Paleologu fãcute publice în volumul Politice,
orice omuleþ patibular se poate întreba ce fel de persoanã este
H.-R. P. dacã nu gãseºte nimic de valoare pe plaiul românesc,
pe care el îl vede, radiografic, fecalã?!?
În scrisoarea adresatã „excelenþei“ sale Alexandru Paleologu
din data de 12 August 1991, afirma: „radiografia plaiului mioritic
este ca a fecalei: o umbrã fãrã schelet, o inimã ca un cur...“
Sugestivã comparaþie dintre inimã ºi cur la unele persoane.
9
Desigur, ar fi fost mai complet tabloul dacã ºi Alexandru
Paleologu ar fi publicat scrisorile sale catre H.-R. P. Oare, „excelenþa“
care stãtea la Paris pe post de ambasador român, în
scrisorile sale nu ºi-a putut cãlca pe inimã ºi sã-i spunã iubitului
sãu ucenic în ale fizicii ºi filosofiei, cã cele scrise sunt blasfemii
la adresa Þãrii pe care el o reprezintã la Paris!?! Cã îl
jigneºte ºi pe el, fiindcã indirect, prin comparaþie, el, Alexandru
Paleologu, devine reprezentatul unei fecale...
Tot în aceastã scrisoare, pe care la sfirºit H.-R. P. o semneazã:
Cu supuºenie, Scardanelli (în parantezã; cu supuºenie
la ce? ºi care Scardanelli, cã sunt mulþi? Friedrich Holderlin?!?)
mai sãvîrºeºte o defãimare de neiertat, iertatã, poate, doar nebunilor,
la adresa istoriei celor 23 de milioane de omuleþi patibulari!
În volum se gãseºte la pagina 63: „Toatã istoria, mereu,
peste noi a urinat cine a vrut. Cînd ne-au lãsat romanii... ne-au
luat la urinã slavii... apoi ne-au urinat la gard turcii: era sã ne
înecãm... apoi ne-au luat la urinã ruºii... acum însã, inovaþie...
urineazã ºi unii români peste români... valea plîngerii a fost transformatã
de români pentru români în valea urinei corosive...“
Asta este „chintesenþa“ istoriei românilor dupa filosoful scatolog,
preºedinte al „Institutului Cultural Român”. Veneraþi-l, aplaudaþi-
l!! Sã-i trãiascã ºi fostul profesor de istorie, ce merge în
cisme de cauciuc pe bulevardul bucureºtean inundat de urina
bucureºtenilor, care urineazã unii pe alþii!! ªi în timp ce merge
el aºa prin „urina corosivã”, trece în maºina de serviciu spre
„Institutul Cultural Român“ H.-R.P. ºi-l stropeºte în faþã cu un
jet gros de urinã bucureºteanã, cea mai corosivã. Meritã!! Ajuns
la Institut, preºedintele institutului, se urcã pe acoperiº ºi începe
sã urineze „în gurile zvîntate a românilor“ ce îl preamãresc, pentru
a-i cere bani.
Cînd preºedintele Bãsescu Traian l-a dat, de-a dura, pe
scãri afarã pe Augustin Buzura, nu mi-a plãcut maniera nici explicaþia
„fiecare vine la putere cu oamenii lui“; dar consideram –
dreptul meu sã am consideraþii personale – cã Augustin Buzura
trebuia schimbat de cînd ºi-a dat demnitatea de scriitor român
pe o diplomã de „honoris causa“, poate chiar mai dinainte.
Odatã cu crearea, atît de necesarã, a „Institutului Cultural Român“
cu filiale pe toate continentele, am crezut cã va fi numit
un consiliu de conducere din 7-9 personalitãþi ale culturii
româneºti, oameni cu multã experienþã, dãruire ºi pragmatici,
10
consiliu care sã-ºi aleagã singur preºedintele prin rotaþie, pe
baze de rezultate. Bãsescu Traian, avînd putere prezidenþialã
de Cotroceni, face ce îl taie capul; ºi capul l-a tãiat spre patibularul
Patapievici. Personal, fiind român ºi cetãþean român
i-am trimis o scrisoare ºi l-am îndemnat sã citeascã volumul
Politice". Nu mã aºteptam la un rãspuns, dar am primit unul
din partea unui consilier personal. Scurt, politicos dar sutã la
sutã „lip service“, cum se spune în englezeºte. Am scris în continuare
despre injuriile, defãimãrile ºi blasfemiile lui H.-R. P la
adresa României, Românilor, Limbii ºi Culturii Române, pentru
cã este inadmisibil ca un cetãþean normal sã scrie ºi sã publice
asemenea calomnii despre þara în care trãieºte.
Este regretabil cã, totuºi, sunt ºi unii omuleþi patibulari
care trec cu vederea aceaste acte condamnabile, motivînd cã
le-a scris sub imperiul suferinþei interioare, dar cã, de fapt ar
fi un mare intelectual recent!! Explicaþie superficialã, inexactã,
nedreaptã. Pînã la H.R. Patapievici au fost mulþi ºi valoroºi intelectuali
români care au suferit mult mai mult ºi profund din
cauzã cã suntem aºa cum suntem, dar niciodatã nu au spus
cã le este ruºine sã fie români, nici nu au hulit þara ºi poporul
român, pentru cã citiserã temeinic istoria noastrã, istoria ºi cultura
lumii. ªi ei au descoperit tragedia ºi starea româneascã,
dar nu au blasfemiat ci s-au dãruit þãrii ºi neamului lor. E drept,
unii au pãrãsit neamul, alþii l-au ºi ironizat, satirizat ºi criticat
din suferinþã, dar au facut-o în limitele bunului-simþ social. ªi
acum vine H.-R. P. ºi se dã de ceasul morþii de inteligent ºi
european ce e, dar neglijeazã esenþialul: ceilalþi europeni nu
scriu despre þara lor cã e o fecalã ºi cã poporul din care se
trage – sau în mijlocul cãruia trãieºte – este tarat. Punîndu-l,
arbitrar, în vîrful „Institutului Cultural Român“, institut prin care
ar trebuie sã ne ridicãm identitatea ºi prestigiul cultural în þarã
ºi în lume, Bãsescu Traian nu numai cã a greºit profund, dar
legalizeazã, încurajeazã ºi rãsplãteºte defãimarea României ºi
a Românilor al cãror preºedinte, din nefericire, vedem, a devenit...
ªi la ce surprize sã ne mai aºteptãm din partea patibularului
Patapievici care scrie: „Româna este o limbã în care trebuie
sã încetãm sã mai vorbim"? Sã ne oblige sã vorbim în altã
limbã pentru cã, dupã el, „Eminescu este cadavrul nostru din
debara“!!
11
REPLICI MICI PE MARGINEA UNUI
FORUM PE INTERNET
La început am scris preºedintelui Traian Bãsescu despre
denigrarile ºi blasfemiile lui H.R. Patapievici la adresa României,
Românilor, Culturii ºi Limbii Române. De la Cotroceni am primit
douã rînduri: unul de mulþumire, fiindcã aºa se obiºnuieºte
în UE ºi altul de promisiuni sterpe. Am mers mai departe: am
fãcut scrisoarea publicã ºi am adãugat un comentariu polemic
cu citate, corect reproduse, din volumul POLITICE al lui H.R.
Patapievici pu-blicat la editura „Humanitas“ în 1996 .
Publicistul Florian Bichir a scris în Evenimentul Zilei din
12 Iunie 2005 un articol – „Profanatorii de simboluri“ – referitor
la ºocantele insulte scatologice aduse de H.R. Patapievici
României ºi Românilor, afirmaþii ce contravin bunului simþ
social ºi legilor þãrii, ce nu se încadreazã în libertatea de opinie
ci în produse de urã sau de smintit. În articol, publicistul
Florian Bichir dã citate din diferite surse ºi se referã ºi la comentariul
meu polemic „Patibularul Patapievici“. Acestea au stîrnit
un animat forum pe Internet.
Pentru mine a fost deosebit de interesant ºi instructiv:
l-am urmãrit cum se intensificã de la o orã la alta. Am aflat o
diversitate de pãreri ºi opinii, pro ºi contra, cu ºi fãrã argumente,
civilizat exprimate sau mai puþin. A fost un test prin care am
observat sentimente ºi resentimente. Un adevãrat forum în care
participanþii, în marea lor majoritate, ºi-au exprimat intens ºi
liber sentimentele româneºti ºi l-au condamnat autoritar pe
H.R. Patapievici.
Au fost în jur de ºaptezeci de persoane care au luat parte
la forum. Opiniile lor au fost citite de peste o mie de persoane.
Numai opinia „Dumnezeu nu dã cu paru“ semnatã de Candid
a fost cititã de peste douãsute cincizeci de persoane. Meritã.
Majoritatea a fost revoltatã de limbajul scatologic al „marelui
cãrturar“ H.R. Patapievici ºi l-au dezaprobat ºi stigmatizat. Alþii
s-au îndoit de cele scrise de noi. Le recomandãm sã-ºi procure
volumul POLITICE, publicat la „Humanitas“ în 1996, sã-l
citeascã, ºi dacã ºi atunci se îndoiesc sã-l intrebe direct pe H.P.
Patapievici cînd apare în public sau la televizor. Au fost ºi
forumiºti care i-au cerut sã cearã scuze poporului român pentru
cã l-a numit turmã ºi sã-ºi dea demisia din funcþia de
12
preºedinte al „Institutului Cultural Român”, în care a fost cocoþat
de Traian Bãsescu, nu ales prin concurs cum trebuia sã se facã
pentru o asemenea funcþie. Au fost forumiºti care i-au cerut
sã plece din România pe care o numeºte o fecalã iar pe români
omuleþi patibulari. La nemernicia lui H.R. Patapievici cã: „Eminescu
este cadavrul nostru din debara de care trebuie sã ne
debarasãm dacã vrem sã intrãm în Uniunea Europeanã“, i s-a
rãspuns cu: „Nu vreau în UE fãrã Eminescu. Nici UE nu ne vrea
fãrã el. Ar fi mai sãracã“ ºi apoi mai adaugã „Dar nu vreau în
UE cu H.R.P.“ O doamnã care îi contestã românitatea, adaugã
cã istoriceºte noi am primit ºi ajutat noii-veniþi, dar ingraþii scuipã
mîna care i-a ajutat. Sigur ca au fost ºi cîþiva care, din milã sau
ignoranþã, i-au luat apararea. E nemãrginitã omenia româneascã.
La un moment dat AlterMedia Românã a intervenit, publicînd
integral „Patibularul Patapievici“ pe care l-au prezentat
ºi pe site-ul lor cu o sãptãmînã înainte. Le mulþumesc mult,
pentru cã împreunã cele douã articole s-au completat unul pe
altul, dînd o imagine mai clarã ºi documentatã despre noul pre-
ºedinte al ICR-ului. Am reþinut replica unui forumist adresatã
altuia: „Ce te mirã? Nu ºtii cã unii sunt platiþi bine sã ne renege
ºi sã ne înjure?". Ce bine ar fi dacã preºedintele Traian Bãsescu
s-ar mai opri din vorbãria tipicã de tavernã marinãreascã ºi ar
începe sã ºi citeascã...
Aº dori sã le mulþumesc tuturor celor care au participat
cu sentimentele lor româneºti ºi opiniile lor alãturi de noi, condamnîndu-
l moral pe H.R. Patapievici. Dar este momentul sã
ne întoarcem faþa ºi cãtre cei care ne-au luat în zeflemea sau
ne-au acuzat cã ne permitem sã ne legãm de o asemenea mare
somitate recentã. Unii chiar ne-au insultat pentru cã ne-am permis
sã facem cunoscutã faþa cea adevãratã a lui H.R.P. care
în volumul POLITICE la pagina 69 scrie: trebuie sã încetãm sã
mai vorbim în Românã. Un simpatic de ignorant forumist, pe
numele sãu cel bun „Quiff“ scrie „winnipeg e H?“ ºi precizeazã
cã acolo oamenii nu au ce face, decît sã bea sau sã scrie! Ce
bine le ºtie pe toate, ºi mã întreb de ce nu ºi-a luat mai mult
timp sã le spunã toatã povestea despre Winnipeg. Începînd cu
„A fost odatã în preeria canadianã, o stradã lungã pe care cei
ce locuiau pe latura sudicã a strãzii stãteau ºi beau, în timp
ce cei de pe latura nordicã scriau. Într-o zi, a ajuns democraþia
ºi în preeria canadianã ºi atunci, în cadrul echitãþii sociale, tre-
13
buiau sã facã cu schimbul; o lunã sã citeascã unii ºi sã bea
ceilalþi, iar luna urmãtoare beþivii trebuiau sã devinã scriitori ºi
scriitorii beþivi. ªi aºa, lunã de lunã, într-o sutã de ani, strada
s-a lungit sã cuprindã treisferturi de milion de locuitori cu douã
universitãþi, teatre, operã ºi filarmonicã, balet roial, spitale ºi
stadioane, toate ieºite din mîinile beþivilor ºi scriitorilor din Winnipeg:
printre ei ºi un românaº, care cînd scrie, cînd bea.“ Aºa
trebuia sã înceapã aria calomniei: „cu un vîntuleþ...“
Nea’ „Chimir Plin“ preia vîntuleþul predecesorului ºi, într-o
mîrlãneascã de familie, suflã cã articolul publicistului Florian
Bichir a apãrut datoritã banilor de la „cãrturarul“ din Canada.
Cu mintea ºi flerul matale de chimir plin, nu ºtiu zãu pe cine
ai impresionat ºi ai lãmurit cã trebuia sã intervii în aceast forum
afarã de cei „din familia lui matale". ªi ca sã fii fericit, aflã cã
de mîine Florian Bichir va merge la redacþie cu noul sãu gipan
american „Hammer“ sã vã dea în cap vreo douã cu el, sã vã
reveniþi din prostie ºi ignoranþã, sã vã întrebaþi dacã mai existã
vreo þarã în lume unde cineva scrie despre naþiunea în mijlocul
cãreia trãieºte ceea ce a scris H.R. Patapievici despre România
ºi Români? ªi sã nu uit, Nea' Chimir Plin: de sãptãmîna
viitoare cu banii primiþi de la „cãrturarul“ din Canada, Florian
Bichir va începe sã-ºi construiascã o vilã mare...
Musiu Louis mã cheamã în tzarã sã simt putoarea din
mijloacele de transport ºi sã stau în blocuri cu gîndaci, fiindcã
zice despre mine: „omu’ ºi-a pus burta la cale prin strãinãtãtzi
ºi acum i se rupe de originile noastre". Atît a priceput, atît a
scris!! Oricum, mã cheamã prea tîrziu, fiindcã cheia soluþionãrii
a dat-o deja H.R.P.: „ne debarasãm de Eminescu ºi intrãm în
Uniunea Europeanã“, dupã care UE are sã vinã sã vã omoare
gîndacii de prin blocuri ºi sã dea cu ºpreiuri fine prin mijloacele
de transport...
Domn’ Paul Iancu ne ia bine de ureche pe amîndoi ºi, ca
sã înþelegem noi ceva din dreptatea pe care o are H.R.P. cînd
spune cã avem o culturã second hand, ne trimite sã respirãm
aerul greu al unor MARI biblioteci din Europa ºi America sã
vedem ce gãsim la raionul „Germania“ ºi ce se gãseºte la
„România". Mare erudit domn' Paul: o fi avînd emfizem sau poate
chiar silicozã de atîta aer greu de MARI biblioteci pe care le-a
frecventat. Nu ne punem cu dînsul, vrem sã rãmînem sãnãtoºi.
Plus cã ºtim ce mari diferenþe sunt între Germania ºi România,
dar dacã „eruditul de atîta aer greu“ face comparaþia, sã
14
o facã pînã la capãt. Sã-ºi imagineze cã România se afla geografic
la izvoarele Dunãrii cu o populaþie cît a Germaniei, iar Germania
cu mult mai puþine milioane ar fi la gurile Dunãrii ºi a
imperiilor de prin-prejur. Sã vezi atunci cum ar fi cu raioanele,
domn’ Paul! Cît despre Salvador Dali, ar fi trebuit ca aerul greu
de MARI biblioteci din Europa ºi America sã vã facã reþinut în
ai pune diagnosticul de „nebun”, fiindcã Salvador Dali va rãmîne
definitiv în arta modernã. Cît despre Dvs, zãu, nu ne intereseazã
pe unde o sã rãmîneþi. Nu merg mai departe, fiindcã îmi este
suficient sã cred cã nu aveþi nimic în comun cu identitatea ºi
cultura românã, atît cît este, din moment ce nu vi se pare anormal
ca H.R. Patapievici sã insulte atît de josnic Poporul Român
ºi vã legaþi, inpertinent, de cei ce vor sã o apere. Avem acestã
obligaþie moralã, domn' Paul...
Din Germania, Herr Marius, ne pune la punct în stilul dascãlului
prusac. „Înainte de a începe sã criticãm pe cineva, trebuie...
sã-l citim... sã-l ascultãm... sã-l înþelegem... sã gîndim,
sã reflectãm... „Pãi asta am fãcut, Herr Profesor: l-am citit ºi
l-am citat!! E drept cã nu am înþeles ce hibã are de a tras concluzia
cã suntem un popor cu substanþa taratã, cînd nu noi l-am
numit preºedintele „Institutului Cultural Român”, ci Traian
Bãsescu. Nu ºtiu dacã la Dvs, în Germania, aþi citit ca vreun
preºedinte de aºezãmînt cultural german sã-ºi facã concetãþenii
omuleþi patibulari ºi sã le terfeleascã istoria lor. Dupã cele scrise
în POLITICE suntem unii care ne-am sãturat, pentru tot restul
vieþii, de a-l mai citi. Avem motive, avem personalitate. Iar Dvs
cu ce drept ne trataþi în derizoriu, zicîndu-ne cînd „românaºi“
cînd „mari români“ dar nu vã deranjeazã de loc cã dupã idolul
Dvs cultural, sunteþi o faþã patibularã? În acest caz, în cazul
Dvs, îi dau dreptate lui H.R.P.; cît despre deranjurile Dvs de
CONCETÃÞENIRE cu cine nu aþi dori, e Okay!! Dar sunt români
care au dreptul sã aibã aceleaºi dezagramente de CONCETÃÞENIRE
cu noul preºedinte al „Institului Cultural Român”.
E limpede, nu? Nu cred, pentru cã dupã cîteva rînduri „daþi cu
bîta în baltã“ afirmînd cã cei ce au scris articolele, care au stîrnit
un forum viu pe internet, ar fi invidioºi pe H.R.P.!! Nici un
om normal nu poate fi invidios pe patibularul Patapievici ori cît
de mult ar privi el cerul prin lentiã sau din ºanþ! Cît despre viitorul
þãrii cu care ne zoriþi, idolul Dvs ni-l prezintã foarte european
dar fãrã Mihai Eminescu ºi Limba Românã! Reflecteazã…
15
„PATIBULARUL PATAPIEVICI“ ATACÃ!!
Sunt interzise de lege defãimarea þãrii ºi a naþiunii...“
CONSTITUÞIA ROMÂNIEI – articolul 30, aliniatul 7
În 12 Iunie 2005, cotidianul Evenimentul Zilei, a publicat
articolul publicistului Florian Bichir „Profanatorii de simboluri“.
Autorul articolului a fost indignat sã afle, din articolul-protest
„Patibularul Patapievici“, o parte din insultele, defãimãrile ºi
calomniile pe care H.R. Patapievici le aduce României, Românilor,
Culturii ºi Limbii Române în partea întîia a volumului sãu
Politice“ publicat în 1996, la Humanitas. Publicistul Florian
Bichir ºi-a ma-nifestat indignarea foarte vehement, fãcînd anumite
referiri la persoana preºedintelui „Institutului Cultural
Român”, H.R. Patapievici, care a scris despre români cã sunt
un popor cu substanþa taratã, cu feþe patibulare (pag. 34) ºi
valoreazã cît o turmã (pag. 64)!! Probabil cã publicistul Florian
Bichir se simte român ºi nu acceptã astfel de defãimãri la adresa
poporului în mijlocul cãruia traieºte. Nu numai publicistul Florian
Bichir ci ºi orice român obiºnuit se simte jignit ºi protesteazã
mai mult sau mai puþin impetuos cînd citeºte: „...radiografia
plaiului românesc este ca al fecalei; o umbrã fãrã schelet o inimã
ca un cur, fãrã ºira spinãrii“ (a se verifica exactitatea celor scrise
de H.R. Patapievici în volumul sãu „Politice“ ediþia din 1996,
la pag. 63) Sau: „Româna este o limbã în care trebuie sã
încetãm sã mai vorbim sau... sã o folosim numai pentru înjurãturi...“
(pag. 69)
În jurul articolului „Profanatorii de simboluri“ s-a format
spontan un forum. Sper sã fi rãmas intact în arhiva cotidianului
Evenimentul Zilei ºi cã nu a fost ºters dintr-un ordin venit
de sus, de sus!! Cei interesaþi îl pot consulta ca sã afle reacþiile
ºi sugestiile din mesajele celor peste ºaptezeci de forumiºti,
mesajele lor fiind citite de peste douã mii de interesaþi de subiect
în acea duminicã.
Statistic, din forum se observã cã peste ºaptezeci la sutã
dintre forumiºti sunt indignaþi ºi protesteazã energic împotriva
lui H.R. Patapievici ºi a lui Traian Bãsescu care l-a numit „din
oficiul puterii de Cotroceni“ preºedintele unui institut atît de
important, cînd unii dintre studenþii ºi intelectualii bucureºteni
16
au fãcut sugestia ca „Institutul Culturii Româneºti“ sã fie condus
de un comitet („board“) nu de un individ ce a scris: „cu o
educaþie pur româneascã nu poþi face nimic“, pag.56 (în parantezã
pentru cãrturarul recent H.R.P., nici o naþiune din lume
nu mai are o educaþie purã, de cînd s-a descoperit tiparul, cel
puþin!!) Restul procentelor se împarte, aproape în mod egal,
în trei: unii ce au vrut sã se afle în treabã, dar nu au înþeles
despre ce este vorba, apoi susþinãtorii lui H.R. Patapievici, care
le-a spus lor: „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de
care trebuie sã ne debarãsam dacã vrem sã intrãm în Uniunea
Europeanã“ ºi ei acceptã umili. Ultimii au insultat pe publicistul
Florian Bichir ºi pe subsemnatul care am scris (ºi rãspîndesc
în continuare) protestul împotriva Patibularului Patapievici.
Nu a trecut mult ºi Patibularul Patapievici atacã. Atacã
indirect prin omuleþii lui patibulari. Pentru început, ºi-a trimis
la atac scutierul, pe Mircea Mihãieº, vice-preºedinte la acelaºi
institut unde stãpînul sãu se þine în ºeaua Rosinantei. Un asemenea
cuplu pare, la prima vedere, înduioºãtor de comic, dar, de
fapt, este un cuplu parvenit, un cuplu rãu, nefast în mass-media
de limba românã. Mircea Mihãieº, dã din pinteni ºi se avîntã,
aºa cum l-a învãþat stãpînul sãu, cavalerul tristei figuri, sã-l atace
pe Florian Bichir de „derapaje în zona naþionalismului ºi a xenofobiei
deocheate“, arme grele în ziua de azi!! Se dã din greu
cu ele la coaste!! Cum nu eºti „politically correct”, cum eºti
pus la index ºi pac cu tinichelele: naþionalist ºi xenofob!! Mai
deschide gura, dacã vrei sã rãmîi fãrã serviciu ºi sã fii marginalizat
în lagãrul de exterminare a naþionaliºtilor!!
Te trec fiorii groazei ºi-þi vin în minte vremurile Inchiziþiei!!
Era destul sã te numeascã unul, sau mai mulþi, înþeleºi între
ei, cã eºti eretic ºi rugul îþi era sfîrºitul!! Azi, e drept, nu se mai
foloseºte metrul ster de lemne, am evoluat, suntem mai ticãloºi,
mai infernali!! ªi Mircea Mihãieº nu pierde nici un moment:
urmãtoarea acuzaþie este cu „rasismul“! Rasiºtii au aceiaºi soartã
cu xenofobii, acelaºi lagãr!! ªi, ca sã-l termine pe Florian Bichir,
scutierul pecetluieºte: „articolul cu pricina pare împrumutat din
presa celui de-al III-lea Reich“. Aceasta este lovitura de graþie,
cu ea a avut multe biruinþe în trecut scutierul tristei figuri!! El
ºtie pe de rost toatã presa acelui reich, e un citit!!
17
Se întoarce apoi spre stãpînul sãu, pe care începe sã-l
deplîngã cu sughiþuri, pentru cã un oarecare de la Evenimentul
Zilei, „în stilul bine cunoscut al presei naziste“ l-a acuzat
pentru cã a emis panseul: „avem o culturã second-hand“. Acest
panseu-pa-tapievician a pus pe gînduri pe mulþi gurã-cascã la
sticla tembelizorului, fãrã sã se întrebe, ºi sã-i rãspundã, pe
ce „hand-uri“ a încãput cultura noastrã din 1990 pînã la Traian
Bãsescu, care le ºtie pe toate fãrã sã citeascã nimic? A încãput
pe mîna unora ce, din 1990, nu fac altceva decît sã ridice în
slãvi Apusul ºi sã ocãrascã, sã umileascã poporul român („23
de milioane de omuleþi patibulari tîrîþi“ dupã cavalerul tristei figuri,
citiþi-i scrisele) fie din snobism dîmboviþean, fie din slugãrnicie
faþã de stãpînii lor strãini. Iar dacã vine un român lucid
ºi afirmã cã ocupãm un loc foarte bun în culturã printre naþiunile
de aceeaºi mãrime ca noi, la care trebuie sã þinem seama
ºi de trecutul nostru istoric, se va trezi cu citaþie acasã sã se
prezinte obligatoriu, pe cheltuialã proprie, în lagãrul de exterminare
a naþionaliºtilor. Altfel îl trimit la el pe noul inchizitor
Mircea Mihãieº.
Nu ºtiu cît îi este de ascuþit IQ-ul scutierului ºi dacã chiar
ºi-a luat doctoratul în presa celui de-al III-lea Reich, cu care
ne tot sperie de parcã noi chiar am fi niºte „taraþi“ ce nu vedem
cu ochii ºi mintea noastrã realitatea societãþii umane de azi ºi
am avea nevoie de HRP & Company sã ne facã o „culturã de
mîna întîia“ dar nu în Limba Românã ºi nu cu Mihai Eminescu.
În schimb, vãd cît de bine se eschiveazã de la esenþialul din
articolul publicistului Florian Bichir, adicã defãimãrile Patibularului
Patapievici la adresa þãrii ºi a naþiunii. Deci, ne simþim obligaþi
sã-i aducem aminte ca-valerului tristei figuri, ºi scutierului
sãu, cã pe plaiul românesc, pe care trãieºte poporul român,
existã din 1991 o constituþie, CONSTITUÞIA ROMÂNIEI, în care
scrie: „sunt interzise de lege defãimarea þãrii ºi a naþiunii“!!
Dupã cîte se pare, CONSTITUÞIA ROMÂNIEI este încã în
vigoare chiar dacã Adrian Nãstase, profesor de drept, nu o cuno
ºtea ºi, în acest caz, cu atît mai puþin Traian Bãsescu. Cît
despre elitele culturale ºi politice de pe malul bucureºtean al
Dîmboviþei se poate spune cã îi doare în olecran de Constituþie!!
În acest caz, cel puþin Ministerul Justiþiei ar trebui sã-ºi facã
datoria, sã facã ºi cîte-o ºezãtoare cu ei, pardon, cîte un
18
„talk-show“ ºi sã le spunã, blînd, cã în Europa aia în care tot
se zoresc ei de cincisprezece ani, existã constituþii, legi ºi nici
un patapievici nu este scutit sã le respecte!! Ce vreau eu sã
spun acestui cuplu amãrît, ºi simpatizanþilor lui, este cã în alte
þãri europene nu se mai întîlnesc specimene patapievice, întîi
pentru cã acele þãri au un bun-simþ social ºi, al doilea, pentru
cã legea se aplicã!! H.R. Patapievici ºi-a publicat volumul defãimator
la adresa „þãrii ºi naþiunii“ în 1996. În alte þãri europene,
domnilor europeni, autorul ar fi fost chemat în faþa legii, numai
în România lui Constantinescu, Iliescu ºi Bãsescu se spune cã
legea este o barierã pentru boi, cãþeii trec pe sub ea, iar cei
priveligiaþi o ignorã, trec pe lîngã ea!!
Pentru încã douã afirmaþii, mã întorc din nou la articolul
vicepreºedintelui Mircea Mihãieº, care dupã titlu – „Tabloidstory“
– îþi dã impresia cã a aparut într-un ziar din Anglia. Nu:
a apãrut în Cotidianul – cotidian din 27 Iunie 2005, numai cã
scutierul urmeazã sfatul stãpînului; începe sã nu mai foloseascã
Limba Românã, acum face primii paºi.
Prima afirmaþie, scutierul cere sus ºi tare: cîteva demisii
ce se impun la Evenimentul Zilei. Nu ºtiu de ce ºi cine ar trebui
sã demisoneze de acolo, în schimb eu ºi nu numai eu, ci
ºi cei de la forumul de care vorbeam, precum ºi alþi români din
strãinãtate, cerem expres demisia lui H.R. Patapievici din funcþia
de preºedinte al „Institutului Cultural Român“. Dacã nu din reminiscenþe
de bun-simþ social faþã de români, atunci pentru
încãlcarea grosolanã a legii fundamentale a þãrii în care trãieºte!!
A doua afirmaþie a vicepreºedintelui Mircea Mihãieº este
una pateticã, sfîºietoare de-a dreptul, scriind cã 12 Iunie 2005,
ziua în care publicistul Florian Bichir ºi-a publicat articolul critic
la adresa lui H.R.P. „pare o zi neagrã pentru jurnalistica din
Romania". Îmi permit sã-l întreb, democratic, pe Redactorul-
ºef al Cotidianului, cãrui îi trimit aceastã polemicã spre publicare,
cît de satisfãcut este de mass-mediºtii care ameninþã cu
vorbe mari ºi grele din vremurile Inchiziþiei îndepãrtate sau a
dictaturilor recente ce nu mai prostesc pe nimeni?!? Publicarea
replicei mele la „Tabloid – story“ este o obligaþie moralã ºi profesionalã,
acolo unde presa este cu adevãrat liberã pentru toatã
lumea, altfel M.M. are dreptate: jurnalistica din România este
în doliu ºi-i ºchioapã.
19
OPINII ªI COMENTARII
În decursul acestei campanii de protest împotriva defãimãrilor
aduse þãrii ºi naþiunii de cãtre H.-R. Patapievici (H.R.P.)
am venit în contact cu numeroase opinii ºi comentarii. Marea
majoritate a comentatorilor s-au arãtat surprinºi sã afle cele
scrise de H.R.P., marea majoritate l-au condamnat. Au fost unii
care au vrut sã-i ia apãrarea ºi au fãcut-o prost.
Forumul creat spontan la Evenimentul Zilei, Duminicã 12
Iunie 2005, în jurul articolului lui Florian Bichir este cea mai
bunã probã de condamnare publicã a lui H.R.P.!!
„Ce bine cã ai exprimat, Florian Bichir, esenþial ºi lucid,
ceea ce destui gîndesc“ scrie un forumist în acea duminicã ºi
adaugã: „O exorcizare atît de violentã a românismului cãruia
H.R.P. i se înscrie, oricum de la sine, ºi pe care el o oficiazã
dupã o biblie proprie, nu are corespondenþã decît în automutilarea
catharticã a celui din ospiciu“.
Urmãtoarea opinie: „Felicitãri pentru articolul ãsta care
spune în sfîrºit lucrurilor pe nume. Am citit ºi eu pe Altermedia
articolul lui Corneliu Florea despre „feþele patibulare“ ale
lui Patapievici ºi îi dau dreptate 100%“, îi mulþumesc, aveam
nevoie mai ales cã s-a gãsit un domn sã-mi spunã cã nu am
dreptate, cã el e cineva pe sticla televizorului iar eu sunt „nimeni
din pretutindeni”; dupã vechea expresie bãnãþeneascã „nimeni
din drum”. Sincer, prefer sã fiu considerat „nimeni din pretutindeni“
decît sã fiu privit ca H.R.P. de cãtre marea majoritate a
românilor, pe care el îi considerã feþe patibulare, taraþi, dar
acceptã sã fie plãtit, de douã ori, din banii contribuabililor taraþi!
O altã opinie: „Un humanoid a cãrui frizurã îmi creeazã
suspiciunea de fir de pãr cu structurã ovalã (defect cromozomial)
ceea ce explicã imbecilitatea sa. Grav este cã sunt unii
care îl considerã „cineva“ pe acest cadavru urît mirositor din
debaraua României... Domnule Bichir, mulþumesc cã mi-aþi fãcut
o duminicã plãcutã cu acest articol. Felicitãri“. În aceste zile TVR
îºi împarþea cu dãrnicie premiile ºi ca sã fie pe placul preºedintelui
onorific al Institutului Cultural Român, Traian Bãsescu
(democratul care vine la puterea de la Cotroceni „cu oamenii
lui“) marele premiu a fost acordat lui H.R.P. probabil ca rãs-
20
platã pentru defãimarea României, Românilor ºi a lui Mihai
Eminescu.
„Dragã tovaraºule Patapievici... în primul rînd aºtept sã
îþi ceri scuze pentru dejecþiile pe care le scoþi pe gura aia oribilã
ºi sincer pãcat cã te-ai nãscut în aceastã þarã minunatã...
nu îþi mai expune elucubraþiile în locuri publice“ ºi forumistul
ªtefan semneazã cu „Glasul poporului mândru de a fi nãscut
în aceste locuri pline de spiritualitate ºi pãtate de nemernici
ca tine". Douã mici comentarii. Orice persoanã trebuie sã fie
mîndrã de ceea ce este, fiind parte a sãnãtãþii psihice – aceasta
se spune ºi se propagã în Canada, în Statele Unite, iar dacã
ar veni Adrian Pleºu sã le explice canadienilor cã mîndria de a
fi canadian este „o vorbã su-blimã ºi fãrã sens“ – cum le spune
românilor de cincisprezece ani – ar fi detestat ºi marginalizat
în acelaºi spaþiu cu H.R.P. Ce fel de propagandã este aceea
prin care încerci sã amputezi simþãmintele ºi sentimentele oamenilor?!
Sã o numim, sã o demonstrãm!?! Al doilea: constat cu
neplãcere cã de cincisprezece ani „marile elite“ de pe Dîmboviþa,
ºi dupã ele ºi altele din „provincie“ nu mai scriu pentru poporul
român, ci îl umilesc cu produsele culturii ºi democraþiei euroatlantice.
În strãinãtate, totul este înfloritor în roz-bombon, în
România suntem niºte omuleþi patibulari ce nu am produs culturã
cît Occidentul. Cã nu ne ºtie lumea largã. Pe cîþi îi ºtie lumea
largã? Ãsta este esenþialul unui popor, cantitatea de filosofie
ºi literaturã? Numai datoritã filosofiei ºi literaturii sunt germanii
aºa cum sunt? Penibilã adunãtura asta de pseudoelite care
reneagã tot ce este trecut sau valoare româneascã.
„Chiar a spus Horia aceste enormitãþi? Parcã nu-mi vine
sã cred! Fiecare avem nemulþumirile noastre care au sursa în
insa-tisfacþiile noastre de ordin material, dar de aici ºi pînã a
denigra public þara în care te-ai nãscut e o cale lungã. Dacã
este adevãrat trebuie sã plece imediat din fruntea I.C.R., printr-o
demisie de onoare“ scrie Val-cel-Batrîn. Sã adãugãm cã un individ
care scrie ceea ce se poate citi, de toatã lumea în partea
întîia a volumului „Politice“, nu are caracter, deci nici onoare.
Sã nu le cerem ceea ce nu au! Apoi, apropo de insatisfacþiile
noastre, Val-cel-Batrîn pune degetul pe ranã: majoritatea
românilor suferã în intrinsecul lor cã suntem cum suntem, dar
soluþia nu este a denigra ordinar ci fiecare, dupã puteri ºi dãruire,
sã îndrepte ceva, în jurul lui cel puþin. Un scriitor ardelean, pe
21
care îl iubesc ºi respect, încerca sã mã convingã cã a suferit
enorm din cauza celor întîmplate în 1990. Se referea la mineriadele-
iliesciene. Chiar ºi aºa soluþia nu era sã blasfemieze istoria
ºi poporul român, trebuia sã meargã în audienþã la Ion
Marcel Ilici Iliescu, sã-i spunã suferinþa ºi sã-i dea o pereche
de palme. Era erou!
Aºa, vorba unui alt forumist, ce-ºi zice RePatap „Ce are
acest mizerabil cu cultura în general, iar pe cea românã s-o
lase-n pace, cã nu mai e pe vremea marxismului de dominare,
a mafiei comunisto-marxiste.“ Are dreptate, H.R.P. nu ar avea
dreptul sã se lege de cultura românã, nu este specialitatea lui,
nu are competenþã, dar din nefericire o nouã mafie s-a instalat
în cultura româneascã, una care, de la Andrei Pleºu încoace,
denigreazã ºi zeflemiseºte tot ce este românesc. Nu ºtiu dacã
o fac din simbrie sau vreo psihopatie, din îngîmfare elitisticã
sau din concurenþã între ei. Nu are importanþã, dezastruos este
ei, ºi manualele alternative, au reuºit sã reteze tinerei generaþii
rãdãcinile, identitatea, sã o facã sã pãrãsescã þara fãrã
regrete ºi fãrã sã priveascã cu dragoste înapoi. Mã susþine forumistul
Marin: „Nu ºtiu cine a putut condamna pe sãrmanii elevi
sã studieze pe acest individ paranoic la literatura românã, cãci
figureazã în cãrþile de lb. românã din licee. Ar trebui scos individul!“
Timpul îl va scoate, cum i-a scos ºi pe A. Toma ºi M.
Beniuc din cãrþile de limba românã pe care trebuia sã le înveþe
generaþia mea. Citind referirea pe care o face la adresa românului
absolut, cum îl numea Petre Þutea pe Mihai Eminescu, forumi
ºtii au fost de-a dreptul revoltaþi. Unul care nu se reþine în
a-ºi exprima revolta, o face direct ºi româneºte: „Dacã omul
ajuns în fruntea I.C.R. îl considerã pe Eminescu un cadavru de
care nu ºtie cum sã scape, spuneþi-i cã-l bag în pizda mãsii ºi,
astfel, va fi scãpat“. ªi forumistul îºi dã numele ºi adresa. Desigur
cã ar fi mult mai convenabil pentru mama lui sã-l sfãtuiascã
sã plece pe alte meleaguri unde inteligenþa ºi cultura curg
valuri, valuri, unde nu sunt feþe patibulare ºi nu se vorbeºte Limba
Românã pe care el ºi Al. Paleologu o detestã.
Forumistul Adrian, cu afecþiune, hotãrãºte: „Vom continua
sã citim „Luceafarul“, vom continua sã ascultãm „Ciobãnaº
cu trei sute de oi”, vom continua sã fredonãm „Treceþi batalioane
române Carpaþii“, vom continua sã visãm la Valea Oltului,
vom continua sã tãiem porcul de Crãciun ºi mielul de
22
Paºte...“ De ce nu? Este tradiþia ºi cultura noastrã!! Spaniolii
au renunþat la sangria ºi coridã intrînd în UE, sau ungurii au
renuþat la Petofi Sandor care a scris Viaþã sau Moarte!?! De
ce nu citeºte poezia asta H.R.P., apoi sã meargã la Budapesta
sã le spunã ungurilor „sã-l scoatã din debaraua lor pe Petofi
Sandor"? Atunci ar vedea cum ar fi scos, din Ungaria, cu picioare
în „cur“ acest individ fãrã bun-simþ social.
Un alt forumist enunþa: „Nu vreau în UE fãrã Eminescu.
Nici UE nu ne vrea fãrã el. Ar fi mai sãracã. Dar nu vreau în
UE cu H.R.P... Cine l-a pus director? ªi pe ce criterii?“ La aceastã
întrebare îi rãspunde un alt forumist: „Ce te mirã? Nu ºtii cã
unii sunt plãtiþi bine sã ne renege ºi sã ne înjure? útia sunt
spãlãtorii de creiere autentici...“ Iar urmãtorul precizeazã cine
l-a numit director: „Un derbedeu ºmenar de port care scoate
cinci dezacorduri în douã propozitii, cocoþat la Cotroceni, a numit
un avorton spiritual la conducerea instituþiei menite sã promoveze
cultura românã în strãinãtate...“
Aceºti forumiºti liberi trebuie ascultaþi cu atenþie, lor trebuie
sã le luãm în considerare opiniile fiindcã ei constituie, de
fapt, marea majoritate a cetãþenilor români, nu cele cîteva zeci
de pseudoelite ce ignorã sau dezavuiazã istoria ºi cultura românã.
Din nefericire, la Bucureºti s-a cam întins coarda antiromânismului,
ca politicã de Cotroceni cu intratul în Uniunea Europeanã,
ºi se va rupe. Se va rupe pentru cã dupã cincisprezece ani nu
mai avem cu ce sã intrãm în UE!! Au depersonalizat, demolat,
devastat, devalizat totul, de la rãdãcinã!! Au mai rãmas doar
cîteva zeci de pseudoelite, dar de astea chiar cã nu e nevoie
nici în „þara de foc“. Sunt absolut nefolositori.
Ar trebui comentate ºi opiniile ce au apãrut pe Altermedia
Românã dupã postarea pamfletului “Patibularul Patapievici
atacã“ dar acolo au fost introduse urgent douã cîrtiþe patapieviciene
– „rafio“ ºi „thalex“ – sã conturbe cu apostrofãri dure, dar
fãrã argumente reale, libera desfãºurare de opinii. Introducerea
cîrtiþelor þine de noua strategie a mafiei „Institutului Cultural
Român“, condusã de Mircea Mihãieº, scutierul tristei figuri.
În încheiere, am sã motivez cã repetarea scriselor lui H.R.P.
am facut-o cu un scop bine determinat, iar pentru cei care mau
acuzat “ai scos din context niºte cuvinte“ am o singurã
replicã: o persoanã normalã nu introducea asemenea cuvinte
în context!
23
UN GÂND DE EDITOR
M-am hotãrât sã public cartea ce editez acum fiindcã mi s-a pãrut cã
nimeni nu voia s-o publice; nici mãcar fragmente sau epistole dinlãuntrul ei nu
interesau pe mulþi dintre cei pe care autorul îi cunoºtea ori se afla cu ei într-un
contact cât de puþin susþinut. Unii, cei mai mulþi (ba chiar, aº spune, mult mai
mulþi faþã de ceea ce îºi închipuie câte un „intelocrat de vremuri noi“) arãtau
însã aceleaºi concluzii ca ºi el, mânie ºi chiar o anume dez-esperare în faþa acestei
realitãþi oficioase; dar nu aveau instrumentele trebuitoare cãci intelectualul român
constituit este, în ziua de azi, o fãpturã pauperizatã sistematic ºi înfricoºatã de
secta agresivã ce s-a instalat la Stãpânire ºi împarte, într-un arbitrariu perfect,
surse ºi resurse de unde culege partea Leului, cãci aici domneºte dreptul-celuimai-
tare. ªtiam, bineînþeles, cã „sãrãcimea“ – oricât de cultã ºi de agregatã intelectualice
ºte – nu se poate organiza. Cãci de aceea a ºi fost sãrãcitã: ca sã tacã
ºi sã se supunã aºezându-se, în mod inevitabil, la jug. Dar frica ºi desperarea
sunt fenomene noi, care mã consterneazã. Sã fi dispãrut nãdejdea cã fapta rea
va fi pedepsitã într-o zi prin lucrarea Celui ce se îngrijeºte ca, în cele din urmã,
toate sã se aºeze la rânduialã? Ori poate vremea noastrã, ce pare sã fie stãpânitã
de Cel Viclean – cãruia, totuºi, i se va ºterge ºi i se va uita numele – a condus
pânã ºi pe cei mai cutezãtori sã priveascã de douã ori, cu prevedere, în jurul lor,
înainte de a pãºi? Stãruinþa lui Corneliu Florea, ce a fost întâmpinatã de mine,
prin solidaritate, cum i se cuvenea, aratã însã cã îndrãzneala nu a pierit. O vor fi
avut-o ºi alþii, dar au lipsit cãile ºi încredinþarea cã, în ciuda a ceea ce se vede,
încã se mai poate nãdãjdui.
Un sentiment de destrãmare ºi o aparentã tãcere de voci diverse pare sã
se fi aºternut peste România, unde astãzi parcã vorbesc, fiindcã au drept la cuvânt
(dreptul cuceritorului!) numai cei ce exemplificã acea categorie dezordonatã intelectual
pe care aceastã carte micã o aºeazã la locul ei, adicã într-un insectar.
Dar, de fapt, acestea sunt doar niºte impresii ce nu trebuie sã se traducã în convingeri.
Nu rezultã de nicãieri cã, altfel decât ieri – când acelaºi gen de turciþi ºi de
fanarioþi adusese patologia neîncrederii în noi înºine, risipindu-se, în cele din urmã,
ca pleava împrãºtiatã în vânt – neo-turcitul de azi va sfârºi în triumf, contrar seriei
întunecate ce o reproduce ºi care s-a evaporat ca specimen, rãmânând categoria
încã, din pãcate.
Eu cred, de altfel, cã acesteia nici mãcar nu i s-ar cuveni o atât de stãruitoare
cheltuialã de energie ºi de timp irosit spre a pune pe cel neputincios dar petulant
acolo unde s-a aºezat de la sine prin însãºi conformaþia lui greºitã. În faþa
ignoranþei incontinente, misiunea noastra nu-i de a rãspunde strãduindu-ne sã-i
vorbim cu îngãduinþã în limba ei stricatã de o gândire indistinctã – ºi, deci, sã ne
întârziem paºii rãspunzând produsului inferior – când, la drept vorbind, datoria
vieþii noastre este, dimpotrivã, a construi ceea ce alþii ne lãsarã, ca un legat, sã
continuãm.
Câteodatã, însã, Rãul trebuie definit ºi, dacã are identitate, arãtat acolo
unde se gãseºte. Iatã din ce motiv aceastã carte existã acum, în acest fel. Este,
pânã la urmã, un episod colateral prin tema însãºi, atât de nesemnificativã când
se priveºte de la înãlþimea istoriei noastre, încât va trebui cândva sã se întrebuinþeze
un ochean mãritor spre a o întrevedea. Cãci într-un mâine al valorilor clarificate
se va observa cã o astfel de examinare este, de fapt, o hermeneuticã despre neant.
Artur Silvestri
24