vineri, 30 mai 2014

Jocul de-a mobilizarea 8




“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea
(Urmare)
Partea a-VIII-a

IX. RASSM – INSTRUMENTUL COMUN AL COMUNISTILOR KOMINTERNISTI SI AL SOCIALISTILOR DE LA MOSCOVA PENTRU DEZMEMBRAREA ROMANIEI MARI SI DEZNATIONALIZAREA ROMANILOR

Dupa ce la 15/28 noiembrie 1918 Consiliul National Roman din Cernauti a votat unirea ‘Bucovinei” cu Romania, Sfatul Tarii de la Chisinau a votat in unanimitate ultimul act de inmormantare in istorie a Republicii Democratice Moldovenesti – renuntarea la toate conditiile de autonomie ale “Basarabiei”, acest teritoriu fiind impartit pe judete si reintegrat, firesc, din punct de vedere administrativ, in Regatul Roman.
Rusii nu au recunoscut niciodata unirea “Basarabiei” cu Romania si au imaginat o strategie de recuperare pe care am simtit-o pe pielea noastra, atat in perioada 1919 – 1944, cat si, ulterior, din 1988 si pana astazi: combinarea manifestatiilor stradale pentru drepturi, care urmau sa fie deturnate in manifestari antistatale, cu atacuri teroriste ale unor detasamente infiltrate. La aceste solutii au ajuns, dupa esecul tentativei de “revolutie”, condusa de  terorista Hannah Robinsohn (Ana Pauker), la 13 decembrie 1918, la Bucuresti, in fata Teatrului National.
La 6 ianuarie 1919 s-a declansat rascoala antiromaneasca la Hotin, concomitent cu trecerea Nistrului de catre un detasament terorist de cavalerie al Armatei Rosii, comandat de G.I. Barbula, care a ocupat localitatea Otaci. Armata romana a inabusit cu greu evenimentele, “patriotii” basarabeni supravietuitori fugind peste Nistru, unde au fost distinsi cu “Drapelul Rosu”. Numele respectivilor internationalisti sunt edificatoare: N.F Skutelnik (fost roman), I.H. Voroneski, B.M. Velicico, N.V. Sliva, K.I. Sinkonenko, D.V. Kalniciuc, T.I. Zibreev, D.T. Cekman, V. Balabanii etc.
La 27 mai 1919, o noua tentativa de provocare a unei “revolutii” a avut loc la Tighina, sub conducerea kominternistilor Zalkind si Humpert, sustinuti de 150 cavaleristi din banda lui Grigore Kotovski.
Esecurile au condus Rusia la tratative cu guvernul roman pentru recuperarea “Basarabiei” in paralel cu infiintarea unui partid comunist la Bucuresti. In aceste imprejurari a aparut Partidul Socialist-Comunist din Romania. Tratativele s-au desfasurat la Varsovia (1921), Tiraspol (1922) si Odessa (1923). In cursul acestora, Lenin a propus Romaniei un schimb ciudat: renuntarea la “Basarabia’ contra tezaurului romanesc trimis, in 1917, la Moscova. Refuzul i-a facut pe Lenin si Stalin sa pregateasca extrem de complex derularea trataivelor ruso-romane, preconizate pentru 27 martie – 20 aprilie, la Viena unde, sub privirea atenta a invingatorilor in razboi, Conferinta ruso-romana trebuia sa transeze definitiv problema Basarabiei. Pentru  internationalizarea litigiului, komiternstii din “Basarabia” au primit ordin sa se refugieze la Moscova. Ei au creat un Comitet de initiativa pentru promovarea ideii de rupere a “Basarabiei” de Romania, sub numele de Republica Moldoveneasca. Evident, “Sovietica si Socialista”. De data aceasta, rusii au avut grija ca numele initiatorilor sa sune romaneste: T. Chioran, A. Nicolau, A. Badulescu, I. Dic etc. Acestia au organizat mitinguri la Moscova, in toata luna martie a anului 1924, proclamand: “Noi cerem crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti (RSSM) si reunirea ei cu Uniunea Sovietica!” Mai mult, au trimis o delegatie la Conferinta de la Viena (14 martie/28martie), solicitand “crearea Republicii Muncitoresti Taranesti Basarabia si unirea ei cu Uniunea Sovietica”. Cererea se incheia cu sloganurile: “Jos cu ocupantii!” si “Traiasca RSSM!” In paralel, s-a actionat similar la Harkov (21 martie) si s-a decis desfasurarea Congresului III al Partidului Socialist-Comunist din Romania, tot la Viena, debarcarea romanilor din conducere si inlocuirea lor cu ungurul Elek Koblos. Prelungite pana in luna septembrie, tratativele au esuat, odata cu ultima tentativa de secesiune in Romania, “revolutia” de la Tatar Bunar in care a fost implicat un singur roman (Turcan).
Esecul i-a facut pe kominternisti si socialisti sa creeze, intr-o armonie deplina, instrumentul care avea sa destabilizeze si Chisinaul si Bucurestii – Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca (RASSM). Benefic a fost faptul ca aceasta a fost creata, din necesitate, in teritoriile romanesti inglobate in noua Ucraina Sovietica, adica ntre Nistru si Bug, in Transnistria. Ticalosia a constat in faptul ca Stalin a repus in circulatie denumirea unei entitati statale romanesti disparute in istorie, la 11 decembrie 1861, cand Alexandru Ioan Cuza a proclamat Romania – Moldova. Intr-un stat roman, impartit administrativ in judete, o astfel de entitate, ca si defunctele Ardeal, Oltenia, Muntenia, Banat, Tara Barsei, Tinutul Secuiesc, nu are ce cauta decat ca simbol al unei intentii distructive. Iar Stalin a facut-o ca punct de plecare in actiunea de spargere a unitatii romanesti, prin inventarea unui popor “moldovenesc”, procedeu similar celui de inventare a unui popor “ucrainean”.
Oficial, initiatorii proiectului au fost banditul Grigore Kotovski, kominternistul Pavel Tkatcenko (Iacob Antipov) si tradatorul M.V. Frunze ajuns, din boier roman, activist komnternist, inalt comisar al Uniunii Sovietice si general comandant al Cavaleriei Armatei Rosii. In paranteza, fie spus, Frunze avea sa fie lichidat de Stalin, ca toti comunistii care nu au apucat sa fuga din “Raiul socialist”, prin ordinul dat medicilor cu ocazia unei banale operatii de apendicita, procedeu folosit peste decenii si in cazul ministrului Apararii Nationale din Romania, Leontin Salajan.
Acceptand ideea, Biroul Politic al CC al PC(b) din Rusia a dat ordin Comitetului Central al PC(b) din Ucraina sa se ocupe de problema, la 29 iulie 1924. Drept urmare, la 12 octombrie 1924, s-a creat fictiunea statala RASSM, in urmatoarele raioane romanesti dintre Bug si Nistru: Balta, Birzula, Camenca, Crut, Dubasari, Grigoriopol, Nani, Ocna Rosa, Ribnita, Slobozia, Tiraspol, cu o intindere de 7.516 km2, cu 545.000 de locuitori (57% romani, restul minoritati de colonizare) si capitala la Balta. Patru ani mai tarziu, s-a mai marit, teritorial, putin, la 8.100km2 (cu 568.984 locuitori), capitala fiind mutata la Tiraspol. La noua corectura din 1934, RASSM avea 8.434km2 si 615.500 de locuitori, 80% romani. Dar nu se mai numeau romani. Planul A rusesc a reiesit din lozinca lansata de primul presedinte al RASSM, rusul Grigori Ivanievici Borisov: “Traiasca RASS Moldoveneasca, leaganul Romaniei Socialiste!” Deci era un cap de pod, vizand inglobarea intregii Romanii in Noua Ordine Mondiala Socialista Sovietica. Pana atunci, insa, Planul B prevedea, ca alternativa, inventarea unui popor “moldovenesc”, a unei limbi “moldovenesti”, obiectiv de care s-au ocupat luptatorii pentru “democratie”, de atunci, “ucraineni”, declarand limba romana “limba de salon, a burgheziei, plina de frantuzisme”, in timp ce poporul ar vorbi “moldoveneste”, de unde necesitatea “eliberarii” si unirii statale a poporului “moldovenesc” pana la Carpati. Un obiectiv neabandonat nici astazi, intrucat corespunde obiectivelor antistatale ale comunistilor/globalistilor.
Cu incepere de la 18-21 ecembrie 1924, conferintele de partid ale comunistilor de la Balta si Tiraspol aveau sa se prezinte, declarativ, drept conferinte “pe toata Moldova”. Pentru atragerea romanilor, similar prostirii musulmanilor, “ucrainenii” au decis, la 3 februarie 1932, adoptarea alfabetului latin pentru limba moldoveneasca. Dupa 6 ani, insa, initiatorii au fost pedepsiti, constatandu-se ca aceasta permite accesul la cultura romana si, la 27 februarie 1938, s-a revenit la grafia rusa. In arc peste timp, in octombrie 2007,  comunistul Voronin avea sa strecoare in Acordul de facilitare a regimului de vize, incheiat intre Republica Moldova si Comisia Europena, condusa de comunistul mao-ist, Barroso, sintagma “limba moldoveneasca”.
Mana cereasca pentru statul nationalist socialist rus avea sa fie semnarea, la 23 august 1939, la Moscova, a Pactului de Neagresiune cu Germania nazista, de catre Joachim von Ribbentrop si Viaceslav Molotov (presedintele Consiliului Comisarilor Poporului). Cu referire la art.3 din Protocolul aditional secret la acest pact, Ribbentrop preciza pozitia Germaniei: “In ceea ce priveste Europa de SE, partea sovietica insista asupra interesului ei pntru Basarabia. Partea germana a declarat ca manifesta o totala lipsa de interes fata de aceste teritorii.” Deci, simplii idioti sau comunist – globalistii, care pretind astazi ca Romania ar plati politele pentru ca a tradat Germania in al II-lea Razboi Mondial, ar trebui sa priceapa ca Germania ne-a tradat pe noi, din start, acceptand, nu numai sfartecarea Romaniei prin pierderea “Basarabiei” ci si a “Bucovinei”, luata “in compensatie” si a Hertei care nu intrase in discutie. Rusii ar fi luat totul cu acceptul Germaniei daca nu ar fi fost opriti cu foc, de un simplu maior, care a trecut peste capul comandantulul “Diviziei a VII-a infanterie - Stavrat”, al ministrului de razboi si al regelui Carol al II-lea, dand un ordin nemaintalnit in istorie: “Din ordinul meu si pe a mea raspundere, deschideti focul!” Se numea maior Valeriu Carp, a murit, din fericire pentru el, in luptele cu rusii de la Pascani din aprilie ‘44, declarat fiind, post mortem, de rusi, criminal de razboi. Nu a patruns in cartile noastre de istorie, unde adevaratii eroi nu au ce cauta, printre tradatorii reesapati de interesul politic, dar granita actuala a Romaniei se afla, si astazi, in nord, stabilita pe “Aliniamentul Carp”.
La 29 martie 1940, Molotov informa Sovietul Suprem: “Printre tarile meridionale vecine pe care le-am citat, este una cu care noi nu avem un pact de neagresiune, Romania. Aceasta se explica prin existenta unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a carei anexare de catre Romania nu a fost niciodata recunoscuta de Uniunea Sovietica.” Primind aprobarea de interventie armata, Molotov l-a informat pe ambasadorul german, Schulemburg, ca aceasta chestiune este “extrem de urgenta”, ca “nu sufera nici un fel de amanare”. La 26 iunie 1940, in urma acceptului dat de Hitler, Molotov a fost informat ca rusii pot lua si Basarabia si Bucovina cu orasul Cernauti, iar “hotarul trebuie sa treaca prin cel mai de sud punct al Ucrainei Apusene Sovietice, de la Muntele Cneteasa spre Est, de-a lungul raului Suceava si apoi mai spre NE de Herta, pe Prut”, pentru ca Rusii sa aiba linia de cale ferata directa: Chisinau- Cernauti- Liov.
Asadar, Noua Ordine Mondiala, nazisto-socialista, instalata pentru prima data pe planeta de o putere bipolara, Germania-Rusia, functiona.
Inceputa la 15 aprilie 1940, prin constituirea Frontului de Sud, sub comanda generalului Jukov, din armatele V, IX, XII din Ucraina, pregatirea de interventie armata era incheiata la 26 iunie ’40. Pe Nistru erau concentrate: 32 divizii infanterie, 2 divizii infanterie moto, 6 divizii cavalerie, 11 brigazi tancuri, 3 brigazi desant aerian, 16 regimente si 4 divizioane de artilerie, 14 regimente artilerie de camp. In aceeasi zi s-a trimis nota ultimativa regelui Carol al II-lea. Consiliul de Coroana neputand fi intrunit, la 27 iunie ’40 s-a primit al doilea ultimatum. Abia la orele 21, intrunit, Consiliul de Coroana a respins solicitarea de a rezista cu armele, ceruta de asazisul dictator Carol al II-lea, in urmatoarea decizie: din 26 membri, 19 au fost pentru cedare in fata rusilor, unul “si-a pus piciorul in ghips”, ca peste vremuri V.A. Stanculescu si numai 6, adica istoicii si militarii au fost pentru rezistenta armata. In Jurnalul sau, ultimul adevarat si mare suveran, Carol al II-lea, avea sa scrie: “Numai 6 votanti din cei 26 prezenti au fost pentru rezistenta. Numele lor merita sa fie inscrise, cu litere de aur, in Cartea Demnitatii Romanesti” O facem noi, astazi, rezervistii SCMD: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Ernest Urdareanu, Stefan Ciobanu si Traian Pop. Pe moment, asazisul dictator, Carol al II-lea, infrant, a fost obligat sa paraseasca sala strigand in fata posteritatii: “De ce oare romanii nostri n-au nici cea mai mica doza de orgoliu national in aceste clipe, intr-adevar, grele?” Chiar asa, de ce?
Acestea au fost imprejurarile in care Romania a pierdut 50.500 de km2 cu peste 6.700.000 de locuitori, dar si imprejurarile in care a disparut RASSM, pentru ca nu mai era necesara.
La 2 august 1940, Stalin a luat urmatoarele masuri:
  • Constituirea Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti din doar 6 judete ale asazisei Basarabii (Balti, Cahul, Tighina- rebotezata Bender, Chisinau, Orhei si Soroca) si doar 6 raioane ale fostei RASSM (Camenca, Dubasari, Grigoriopol, Ribnita, Slobozia si Tiraspol);
  • Inglobarea in Ucraina a raioanelor fostei RASSM – Nani (rebotezata Ananiev), Balta, Birzula, Codima, Ocna Rosa, a judetelor Ismail, Cetatea Alba si Hotin, dar si a “Bucovinei” (6000 km2 – judetele Storojinet, Cernauti, partial Radauti) si Hertei (340 km2), ultimele formand, astazi, Regiunea Ucrainiana Cernauti (8100 km2), proclamata la 7 august 1940.
A urmat eroica liberare, de catre armata roman, prin intrare in razboi, nu numai a intregii Basarabii ci si a intregii Transnistrii, care au reventi pentru 3 ani la trupul tarii, dar si a Ucrainei Istorice si marea contraofensiva comunisto-socialista impotriva Romanie derulata cu sprijin american, dupa 3 martie 1944, cand s-a conturat noua putere bipolara, americano-rusa, cu stiutele sau nestiutele consecinta pana in ziua de astazi.
Le vom lamuri, pe rand, in cele ce vor urma……..
(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea DOGARU
Presedintele SCMD


joi, 29 mai 2014

Mare Adunare Națională pentru Reîntregire

31 August este Ziua Limbii Române, nu-i așa?
Se va mai putea reedita acel 27 August 1989 de la Chișinău?
Se vor strânge oare 1 milion de basarabeni la Chișinău și la București ca să ceară celor doua Parlamente, într-un singur glas, Reîntregirea României?
Există organizații capabile să poată face o asemenea organizare?
Dar partide cu adevărat unioniste care să pună interesul național înaintea intereselor meschine de grup și să cheltuie pentru această organizare măcar tot atât cât cheltuie pentru alegeri?
Oare, în primele rânduri ale mobilizării românilor, vor fi acele partide și politicieni care bat astăzi cărările Chișinăului și se bat populist cu pumnii în piept jurând din vârful buzelor că nu mai pot de dragul Unirii, mai ales când au nevoie de voturile basarabenilor pentru a ajunge la Bruxelles?
Pot fi oare în primul rând români și apoi orice altceva, politicienii care doresc voturile românilor?
Mai există unitatea într-un gând și o simțire a intelectualilor patrioți din acel August 1989? Dar, mai există oare asemenea intelectuali patrioți?
Primăriile celor două mari orașe românești își vor pune toate resursele pentru ca aceste manifestații ale românismului să prindă viață sub forma unor Mari Adunări Naționale în care să se decidă Reîntregirea prin votul națiunii?
Când răspunsul va fi DA, atunci nu cred că vor mai exista forțe anti-naționale care să se opuna și care să nu fie măturate de voința Națiunii.
Basarabia și România se află în fața aceleiași amenințări și de aceea, doar împreună, și împreună cu aliații lor pot să facă față primejdiei și supraviețuirii.
Iar, dușmanilor românilor care insinuează murdar și amenințător că 31 August este eliberarea de sub “fascismul românesc”, trebuie ca să li se opună la 31 August 2014 reafirmarea și împlinirea românismului în spațiul românesc și începutul procesului pentru Reîntregire.
Cei care vor aprinde scânteia acestei mișcări la Chișinău și București vor intra pentru totdeauna în paginile Istoriei nemuritoare a României.

Mircea Popescu
m.popescu@sbcglobal.net
 24 Aprilie 2014