Unicitatea Românească

Deoarece în opinia mea, societatea românească trece printr-o gravă criză de identitate, am considerat necesar să prezint o schiță de concept care să incite la reflecții și discuții pentru realizare unei doctrine de renaștere a spiritului național la toate nivelurile societății românești.
******

26 Februarie 2015

1. Excepționalismul American
Prin anii ’20 a început să se contureze și să se fixeze în mentalul americanului, dar nu numai, a termenului “American exceptionalism”. Inițial acesta a fost introdus de scriitorul francez Alexis de Tocqueville încă din anii 1835-1840, în lucrarea “Democrația în America“.
Termenul a căpătat înțelesuri din ce în ce mai bogate, funcție de argumentele celor care au încercat să dezvolte conceptul.
În principiu, elementele definitorii ale acestui excepționalism se bazează pe istoria, marimea teritoriului, geografie, cultura și institutiile culturale aferente. Practic, excepționalismul american poate fi întrevăzut printre rândurile Declarația de Independență.
Subiectiv sau nu, se consideră că prin exemplul dezvoltării sale sociale, economice, tehnice și politice și prin implicarea sa activă și decisivă în ajutorarea altora, America este o națiune deosebită cu un rol special în destinul omenirii.
Nu voi intra în diversele interpretări și argumente ale adepților acestui concept, dar îndrăznesc să spun că “excepționalismul american” este, fără doar și poate, o formă de naționalism.

2. Postnaționalism
Și, tocmai de aceea, ideea conceptului “excepționalismului american” este contestată de adepții “postnaționalismului“, numit și “non-naționalism“.
În general, apărut pe fondul globalizării, postnaționalismul promovează ideea pierderii importanței națiunilor în favoarea importanței crescânde a entităților supranaționale și globale. Domeniile pe care le vizează ”postnaționalismul” sunt politic, economic, dar și cultural.
Practic, “postnaționalismul” și “naționalismul” sunt în antiteză.

3. Euroasianismul
În ultima perioadă de timp, ideologul Kremlinului, Alexandru Dughin, un adept al refacerii influenței și hegemoniei Rusiei, a reactivat și promovează într-un mod asiduu și agresiv, inclusiv în România, teoria ”Euroasianismului”, o deviație extrem de periculoasă a ”postanționalismului”.
Și cum, cele mai cunoscute entități supranaționale postbelice de factură ”postnaționalistă” sunt URSS și Uniunea Europeană, Dughin consideră posibilă refacerea influenței și hegemoniei Rusiei prin crearea ”Euro-Asiei”, bazată pe binomul asimetric Rusia-Europa de Vest având ca anexe Asia și zona Pacificului.
Acest spațiu global se va afla în relații de adversitate cu entitatea ”Atlantică”, formată din Statele Unite și continentele Sud și Nord American.
Desigur, ”Euro-Asia” gândită de Dughin, aflată sub conducerea/controlul Moscovei, va afecta în mod normal România și întreaga națiune românească, a cărei identitate se va dilua în cadrul noii entități globale.
Iar asediul efectuat de Alexandru Dughin asupra unor cercuri românești dovedește că Moscova consideră că societatea românească este o verigă slabă care poate fi ruptă ușor.
Concomitent, dincolo de Prut, presiunea Rusiei se manifestă la nivelul politicului și continuă prin subminarea elementelor identitare românești la nivel de societate.

4. Conceptul Unicității Românești
De aceea, pentru a rezista noilor încercări de lichidare a identității, este nevoie ca românii să capete conștiința UNICITĂȚII ROMÂNEȘTI atât la nivel de națiune cât și la nivel de entitate statală, cele două componente fiind indivizibile și exclusive. Unicitatea nu înseamnă superioritate față de alte națiuni ci conștiința apartenenței unei națiuni care s-a putut coagula datorită unui loc aparte cultural, unui spațiu de formare și dezvoltare istoric unic.
Această națiune, tocmai prin unicitatea și coeziunea ei a putut să reziste invaziilor, ocupațiilor și a putut să se întărească până la definirea unei conștiințe naționale care s-a metamorfozat fizic într-un stat național.
Este remarcabil că în pofida unor țări înconjurătoare create prin invazie și colonizare, statul național român s-a constituit și s-a menținut ca o insulă distinctă și compactă de origine latină.

Prin acest caracter fundamental al latinității sale ancestrale națiunea română și-a dovedit continuitatea și dreptul istoric inalienabil de a-și defini și apăra caracteristica de stat național, unitar și unic.
Iar odată cu dezvoltarea sa istorică spre națiunea-stat s-a dezvoltat liantul națiunii bazat pe o tradiție și o cultură specifică comună în toate zonele de trăire românească.

România a ajuns într-un moment al Istoriei în care entitatea statală națională este știrbită.
După cum am spus, conceptul unicității românești are două componente indivizibile și exclusive: pe de o parte conștiința la nivel de națiune, iar pe de altă parte conștiința la nivel de entitate statală.
Dacă o componentă lipsește, atunci întreg conceptul rămâne golit de sens.

Fără recunoașterea spațiului nostru național unic și indivizibil înseamnă să ne dezicem de istorie, de națiunea unică, de statul unic.
Prin menținerea entității naționale românești știrbită, este negată componenta unicității românești la nivel de entitate statală și prin consecință întreg conceptul ”unicității românești” devine lipsit de logică.

Deci, ca o condiție sine-qua-non, atât la București cât și Chișinău, clasa politică trebuie să capete conștiința unicității românești la nivel de entitate statală pentru a fi capabilă să recunoască spațiul unic și indivizibil românesc.
Iată de ce, conștiința unicității românești la nivel de entitate statală este prioritară.

Și așa cum americanul de rând se simte mândru pentru ”excepționalismul american”, orice român ar trebui să ajungă prin educație să aibă conștiința Unicității Românești.
Odată ce a fost însușită ca parte a ființei naționale, românii își pot reevalua poziția în societățile din care fac parte, iar statul român poziția pe plan internațional și autoritatea de a-și susține interesele.

Astfel, românii din Basarabia vor putea, pe de o parte să-și afirme onoarea și mândria de a fi membrii unei națiuni unice care aparține unui spațiu național unic, iar pe de altă parte să reziste asaltului “postnaționalist” de tendință euro-asiatică îndreptat împotriva elementelor identitare românești.
******

În încheiere, îndrăznesc să fac un apel către cei interesați, să studieze această schiță de concept și, în cazul în care-i găsesc unele merite, să încerce să-l dezvolte până la nivelul unei doctrine solide, capabilă să provoace mutații la nivelul de gândire național-patriotică a românilor.

Mircea Popescu
m.popescu@sbcglobal.net

Completare din 01.03.2015:

Dupa cum am spus, conceptul "Unicitatea Romaneasca" (http://mipopescu.wordpress.com) este in faza de schita si constituie o provocare pe care am lansat-o pentru o dezbatere publica. Altfel va ramane litera moarta.
Doar prin participarea unor intelectuali, personalitati jurnalistice, ale lumii politice si formatori de opinie, prin interviuri, conferinte, articole se va mentine in atentia publicului, va creste si va ajunge la sufletul romanului.
Sunt totusi sceptic ca acest lucru se va intampla deoarece nimeni nu-i profet in tara lui. Daca ideea ar fi aparut in alta parte, in Franta, Patagonia, Tara de Foc, Rusia, etc, atunci subiectul ar fi fost pe buzele tuturor.
Oricum, intentionez sa dezvolt noi capitole si concepte deoarece, dupa cum observati, respectiva idee este primara, o schita inca neterminata.

De asemeni, voi insista pe simbolistica unui popor roman nascut crestin prin procesul crestinarii inceput de Apostolul Andrei in randul parintilor-stramosi, ca o deosebire fundamentala fata de popoarele din jurul nostru si chiar europene care s-au crestinat ulterior, cum ar fi ungurii anul 1000, rusii prin 914.

Legat de Dacism, care este atat de vehiculat, acesta va constitui unul dintre capitole, dar in sensul ca elementul Dac stabil care a asimilat cultura romana ca suprastructura, constituie o caracteristica a acestei "unicitati romanesti".
Iar latinitatea noastra este o dovada a rezilientei, a puterii de a rezista in fata tavalugului pe care l-au constituit migratiile sau invaziile temporare. Astfel, invadatorii au fost asimilati datorita unei culturi superioare a bastinasilor si s-au contopit in masa poporului nostru.

Si, desigur, voi incerca sa subliniez importanta deosebita a acestui concept pentru integrarea romaneasca a Basarabiei in Romania, practic pentru procesul de unificare national.

Proiectul imi va lua ceva timp pentruca ideile pe care le-am schitat doar pe hartie, trebuie aprofundate, revizuite si organizate.
In plus, am probleme neasteptate cu sanatatea si ma pregatesc sa ajung in luna Martie si in Romania unde am primit invitatii pentru a discuta subiectul.

Doresc sa multumesc redactorilor de la "Flacara TV & Film Chisinau" (http://flacaratv.md/sua-mircea-popescu-lanseaza-conceptul-unicitatea-romaneasca-romania-si-moldova-contra-expansiunii-euroasiatice.html) care prin mesajul transmis de Luminita Dumbraveanu, (jurnalista, scriitoare si cineasta) ma instiinteaza ca au preluat materialul si si-au transmis suportul lor.

Mircea Popescu
1 Martie 2015

P.S. Un Martisor drag tuturor mamelor, fiicelor, sotiilor si iubitelor noastre fara de care noi barbatii am fi incompleti. Si un Martisor la fel de drag prietenelor si colegelor care ne sunt suport si ajutor in viata de zi cu zi. 

Scrisoare deschisă din Germania catre presedintele Consiliului Superior al Magistraturii

 Domnului  Andrei Bordea, 

 președintele Consiliului Superior al Magistraturii

 Domnule președinte,

Vä scriu din Germania în numele acelor români care ar dori să se reîntoarcă într-o Românie curată și prosperă. O țară  în care, integră și independentă, justiția să-și merite numele. Condiție indispesabilă prosperității oricărei țări democrate.

În urmă cu aproape un an am aflat, odată cu românii din țară, de cazul procurorului Eugen Iacobescu. Acest procuror întocmise, deja din 2011, un dosar care documenta inclusiv protecția, atât politică cât și justițială, de la cel mai înalt nivel, a unuia din cei mai periculoși și cunoscuți interlopi, Sandu Anghel, zis Bercea Mondial. O persona grata a familiei prezidențiale și încumetrită din ianuarie 2010 cu fratele președintelui.

În 2011, coform declarațiilor dlui Iacobescu acest dosar a fost confiscat în mod ilegal de Elisabeta Ponea, procuror general al Parchetului de la Curtea de Apel Craiova, cu asentimentul procurorului general al României de atunci, Codruța Kövesi.

În 2012,  procurorul Iacobescu, a fost sancționat disciplinar de CSM. Motivul: „nerespectarea confidențialității lucrărilor” în dosarul Bercea. Și asta, dle președinte, în timp ce oricine poate constata că, aproape zilnic, informații din dosarele aflate în lucru la DNA se scurg spre anumite ziare. Un CSM care ajunge și la remarcabila concluzie că „Afirmațiile lui Eugen Iacobescu... au un caracter speculativ, neexistând nici un dubiu care să justifice, dincolo de orice dubiu, că actul de justiție ar fi fost influențat de factorul politic”.!!??

În 2013 același CSM, în frunte cu procuroarea Oana Schmidt Hăineală, decide pensionarea lui.

În iunie 2014, după 3 ani cu dosarul zăvorât în sertarul uitării, prin apariția unor dovezi irefutabile, afirmațiile procurorului Iacobescu erau evident confirmate. Fapt care nu permite decât concluzia că scopul intervenției  celor două procuroare amintite, Ponea și Kövesi, a fost blocarea investigațiilor dlui Iacobescu, protecția interlopului, dar mai ales a actorilor politici și din justiție care îl ocroteau. Există o altă justificare a îngropării dosarului întocmit de dl Iacobescu, cu probele sale explozive? Una din aceste probe fiind un carnet al lui Bercea cu sumele și numele celor unși de el?

În 2014, dl judecător Horațiu Dumbravă a cerut, corect, investigarea modului în care Bercea Mondial a fost gratificat de-a lungul timpului, de procurori, cu 100 de NUP-uri.!!??

Ne-am fi așteptat ca dl judecător să fie interesat și pentru care motiv zace, de atâția ani, partea cea mai compromițătoare din dosarul d-lui Iacobescu, privind același interlop. Și mai ales unde sunt brizantele dovezi adunate de dl Iacobescu?

De ce au avut de suferit până și ofițerii de poliție care l-au sprijinit în obținerea probatoriului pe procurorul Iacobescu? Poate deoarece au avut onestitatea să declare că informațiile publice despre dosar, ale dlui Iacobescu, au fost făcute la ordinul prim-procuroarei Otilia Chirilă, de la Parchetul Tribunalului Olt?   

Conform legii, instituția pe care o conduceți are obligația să cerceteze acest caz, de o deosebită gravitate și să facă cunoscute public concluziile. Au trecut opt luni de când adevărul procurorului Iacobescu a fost, incontestabil, dovedit, și, în această chestiune, CSM tace.

Ne simțim obligați să Vă atragem atenția că îndelungata tăcere a CSM, referitoare la această problemă, nu face decât să discrediteze instituția pe care o reprezentați și să afecteze profund imaginea justiției din România. Imagine lezată deja de șirul, tot mai lung, al procurorilor și judecătorilor condamnați sau în prezent acuzați de corupție.

Nu în ultimul rând considerăm că CSM are datoria să răspundă nedumeririlor și suspiciunilor iscate de mersul justiției, în procesul Mircea Băsescu versus Sandu Anghel, aferent celor de mai sus.

După cum se știe procurorii nu au considerat necesară o percheziție în casa lui Mircea Băsescu, pentru găsirea banilor pe care acesta, așa cum a văzut o țară întreagă, recunoscuse că i-a primit!?

Încă nu am aflat dacă  persoana chemată să numere banii și să-i confirme lui Mircea Băsescu că nu sunt falși, a fost audiată!?

Deși în înregistrările amintite apărea constant și numele președintelui Băsescu, procurorii nu l-au deranjat cu nici o întrebare!?

Judecătorii constănțeni au considerat că fratele președintelui poate fi eliberat din detenție și lăsat să stea acasă!? În schimb aproape întreaga familie a lui Sandu Anghel (Bercea Mondial) este în închisoare.

Nu credeți, domnule președinte, că românii ar putea concluziona, confruntați cu atâtea ciudățenii, a se afla în fața unor acte perverse de intimidare și presiune ale justiției independente, asupra familiei Anghel, pentru a o determina să cedeze și să-și retragă acuzațiile?

Prin prezenta scrisoare deschisă Vă aducem la cunoștință că, dacă până la 1 martie 2015, CSM nu va comunica întregii națiuni ce a întreprins și la ce concluzii a ajuns vizavi de cele de mai sus, ne vom simți îndreptățiți să prezentăm opiniei publice din Germania, modul în care funcționează justiția și cum se veghează la integritatea ei, în România.

Sperăm, dle președinte, că veți privi cu bunăvoință solicitările noastre, redându-ne încrederea în justiție și încurajându-ne astfel repatrierea.

Cu îndrituită așteptare,

 Gheorghe Olteanu

 21.01.2015