Legi electorale

Poate unora le-a scăpat amănuntul că până pe 30 iunie 2015, Comisia Comună pentru Codul Electoral trebuie să finalizeze propunerile legislative privind legile electorale.

În decursul anilor am insistat ca societatea civilă românească să insiste pentru dreptul ei de a fi reprezentată în Parlament asemeni societății civile maghiare (UDMR), deci nediscriminat. Există pe blogul meu propuneri concrete în acest sens, există chiar un proiect legislativ depus de senatoarea (la acea dată) Elena Mitrea.

Din nenorocire, clasa politică, ruptă total de popor (ca să folosesc un termen populist) nu este de loc interesată de limitarea drepturilor ei “monopoliste” de mânuire a legilor, iar societatea civilă este prea manipulată și atrasă în disputele politice fără cap și fără coadă pentru a înțelege cât de importantă ar fi “infiltrarea” sa în forul suprem legislativ al țării. Societatea civilă rămâne, în aceste condiții, o simplă remorcă și un vehicul electoral al unei clase politice perverse.

Așa cum, la atenționarea mea anterioară privind importanța Ministerului Diasporei, dumneavoastră, ca formatori de opinie și lideri ai societății românești ați considerat inoportun să vă implicați, cu excepția lui Dinu Gîndu, nu mă aștept prea mult la vreo reacție pozitivă nici acum, deși sper din tot sufletul să mă înșel.

Dacă acesta va fi cazul și de această dată, cu atât mai mult nu voi putea înțelege cum credeți că veți realiza schimbări în societatea românească? Oare numai vociferările fără contribuții notabile să fie soluțiile pe care le vedeți? Am văzut că de ani de zile UDMR-ul, organizație a societății civile maghiare își impune jocul atât în ceeea ce privește legislația (ca membru al Parlamentului) cât și în actul guvernării (ca membru al guvernului) fără nici cea mai mică opoziție din partea societății civile a majoritîții românești exclusă din cele doua instituții ale statului român: Parlament și Guvern. Oare mai este nevoie să repet truismul că doar cu atitudinea pasivă a vociferărilor și a protestelor, fără o activitate instituțională, eforturile societății civile nu au șanse de reușită?

Oare clasa politică nu înțelege că trebuie să vină în întâmpinarea dorințelor societății cu care să conlucreze instituțional pentru găsirea soluțiilor optime de generare a păcii sociale și de asigurare a coeziunii și unității naționale?

Doamnelor, domnilor, mă adresez dumneavoastră ca parte a societății civile, rugându-vă să renunțați la part pris-ul politic și să vă angajați în restructurarea societății românești, nu prin sprijinirea unei fracțiuni politice împotriva altei fracțiuni politice, ci ca vârf de lance a unei societăți civile românești ignorate de o clasă politică coruptă și angajată doar într-o luptă permanentă pentru menținerea la vârful puterii aducătoare de beneficii.
Iar ca vârf de lance, este nevoie ca presiunile să fie completate de propuneri concrete a căror rezolvare să fie scopul dumneavoastră permanent.

Să nu uităm că privirile basarabenilor sunt ațintite permanent spre evoluția din România dintre granițe, iar această evoluție poate influența și destinul Basarabiei. Iar recentele alegeri de dincolo de Prut ar trebui să constituie un semnal de alarmă îngrijorător pentru forțele românești care-și doresc cu adevărat o țară reunificată. Dar și pentru politicienii europeni.

Ministerul Diasporei, prezența societății civile românești în Parlamentul român ar putea constitui pași înainte și măsuri pozitive pentru restabilirea încrederii populației în administrația României.

 

Mircea POPESCU

S.U.A.

m.popescu@sbcglobal.net