Scandalul se dovedește a fi cea mai înaltă formă de expertiză a guvernantului român. Tocmai de aceea, scandalul a devenit “brandul României”.
Avem scandal între președinte, prim ministru, parlament, între partidele arcului guvernamental, între opoziție și putere, între unguri și români, între europarlamentarii cetățeni romani – mai români sau mai unguri – și țara care i-a trimis la Bruxelles sa-i reprezinte interesele. Avem scandal, scandal, scandal, scandal.
Treburile țării sunt plasate undeva la o periferie a preocupărilor administrației și parlamentarilor prea ocupați să-și consolideze poziții, maimuțărindu-se în spectacole grotești cu iz electoral.
Cu incompetență, cu scandal, cu denunț și cu circ mediatizat pe la televiziunile care mai de care mai aservite, țara este tot mai puțin guvernabilă, ajungând să fie arătată cu degetul și să i se pună în cârcă vrute și nevrute.
Cu incompetență, cu scandal, cu denunț și cu circ mediatizat pe la televiziunile care mai de care mai aservite, țara este tot mai puțin guvernabilă, ajungând să fie arătată cu degetul și să i se pună în cârcă vrute și nevrute.
Investitorii străini sau autohtoni se gândesc de două-trei ori înainte de a scoate banul din buzunar.
Aproape nu există investiție fără să fie supusă controlului unui DNA scăpat din zgardă, care mușcă ca un maidanez în dreapta și’n stânga, fericit de prada care-i este pusă la dispoziție prin denunțuri cu tentă politică.
Aproape nu există investiție fără să fie supusă controlului unui DNA scăpat din zgardă, care mușcă ca un maidanez în dreapta și’n stânga, fericit de prada care-i este pusă la dispoziție prin denunțuri cu tentă politică.
Paralizați de frică, funcționarii statului se pun la adăpost acceptând tutela exterioară de la care primesc directive și instrucțiuni: cine și cum ar fi bine să fie judecat, cum să fie atenționată și ”educată” populația, cum să se păstreze statu-quo-ul instituțional prin ignorarea voinței populației și așa mai departe.
Constituția trebuie avizată din exterior, iar legile sunt sucite și răsucite mai ales pentru stabilirea raporturilor dintre guvernanți astfel încât să-și maximizeze avantajele cu minimum de risc.
Constituția trebuie avizată din exterior, iar legile sunt sucite și răsucite mai ales pentru stabilirea raporturilor dintre guvernanți astfel încât să-și maximizeze avantajele cu minimum de risc.
“Managerii competenți” ai României, roși de ambiții, orgolii și interese, neștiind să stabilească nici priorități pentru realizarea unei strategii de dezvoltare națională, nici să foloseasca pârghiile necesare creșterii economice, nici să instaureze pacea și confortul social, se gratulează în văzul lumii cu cele mai nedemne epitete.
Presa este în al nouălea cer, deoarece are subiecte zilnice pentru a-și ridica ratingul.
Presa este în al nouălea cer, deoarece are subiecte zilnice pentru a-și ridica ratingul.
Politica țării, în care scandalul politic este cap de afiș, a ajuns să fie o politică a mâinii întinse cerșind fonduri europene care să acopere incopetența administrativă.
România devine o țară asistată, vulnerabilă influențelor străine care grevează și viitorul națiunii.
România devine o țară asistată, vulnerabilă influențelor străine care grevează și viitorul națiunii.
Mai poate oare mira pe cineva, că de la cel mai înalt nivel, se flutură sloganul antinațional al “renunțării la suveranitate pentru a întări UE”, adică pe cei de la care se așteaptă pomana?
Indolența politică merge până acolo, încât s-a renunțat chiar și la idealul național al Reîntregirii, deturnat în foarte comoda formulă a “unui popor în două state care se vor regăsi împreună în UE“.
Indolența politică merge până acolo, încât s-a renunțat chiar și la idealul național al Reîntregirii, deturnat în foarte comoda formulă a “unui popor în două state care se vor regăsi împreună în UE“.
Sigur, suntem membri UE, dar am aderat tot cu mâna întinsă, așteptând mila altora fără să avem curajul să negociem cu demnitate condiții care să conserve tradiția, interesul național și recunoașterea dreptului poporului român la reparații istorice, inclusiv prin perspectiva reunificării.
Iar astăzi, România plătește prețul acestui servilism prin subordonarea quasi-totală a politicii interne dictatelor de tip imperial.
Iar astăzi, România plătește prețul acestui servilism prin subordonarea quasi-totală a politicii interne dictatelor de tip imperial.
Dacă nu se înțelege că bunele relații internaționale înseamnă și independența politicii interne, atunci, fie nu există relații, fie vorbim de relații de vasalitate.
Cu aroganță, atât funcționarii UE cât și curelele lor de transmisie de la București consideră că “populația este proastă și înghite orice, atâta timp cât i se dau semințe pe care să le roadă la circul la care asistă.”
Dar circul politic, “Dezbină și Stăpânește” în care evoluează politicienii români, are efect de boomerang, deoarece reprezentanții UE profită de dezbinarea națională pentru a-și impune agenda pe tărâmul Mioriței.
Dar circul politic, “Dezbină și Stăpânește” în care evoluează politicienii români, are efect de boomerang, deoarece reprezentanții UE profită de dezbinarea națională pentru a-și impune agenda pe tărâmul Mioriței.
Deci, atenție, saturația populației față de veșnicul scandal care dezbină și subjugă națiunea, ar putea să ia o turnură neașteptată prin revolta deschisă impotriva ingerințelor străine acceptate cu servilism de o administrație lipsită de patriotism.
Iar o simplă scânteie poate aprinde continentul, destrămând șansa unei Europe Unite, dar prost concepută de niște politicieni nepregătiți și aroganți.
Iar o simplă scânteie poate aprinde continentul, destrămând șansa unei Europe Unite, dar prost concepută de niște politicieni nepregătiți și aroganți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu