MIZERIA POLITICĂ

Exportul mizeriei politice

Ieşirile politice murdare în spaţiul public întinează, şi actul politic, şi pe politician. Luaţi o pauză şi curăţaţi closetul public politic!

La nici o zi după ce scriam aceste rânduri, în presa americană, apărea un articol “Democraţii intenţionează să foloseasca comentariile lui Chris Christie împotriva republicanilor“, în care era subliniată strategia democraţilor americani pentru a contracara scăderea dramatică în sondaje a lui Obama şi, implicit, a şanselor în alegeri ale candidaţilor democraţi care i-au susţinut impunerea unei reforme a sanătăţii nedorită de majoritatea populației americane. (Chris Christie este guvernatorul republican al statului New Jersey, care conduce în preferințe la nominalizarea pentru alegerile prezidențiale din partea republicanilor).
Dece am adus în lumină acest articol? Pentru că, aşa cum spuneam în rândurile de mai sus, divergențele din sânul unui partid sunt scoase în spaţiul public oferind muniţie adversarilor politici.

Privind la scena politică din România, se constată aceeaşi situaţie în care publicul este silit să asiste la scandaluri, la mahalagism, la crearea unei stări de instabilitate politică şi, implicit, de dezbinare socială, cu repercusiuni în planul imaginii externe a ţării.
Politicienii, în scădere de popularitate sau porniţi la vânătoare de voturi, recurg la limbaje suburbane, la reglări de conturi în faţa unui public saturat de astfel de atitudini nedemne.
Publicul se simte trădat în aşteptări şi confuz în ceea ce priveşte viitorul unui stat în care conducerea politică se luptă pentru păstrarea unor privilegii, dar foarte puţin pentru crearea unor politici reale de dezvoltare economică şi socială concomitent cu apărarea interesului naţional.

Partidele coaliţiei de la putere, văzându-se cu sacii în căruţă, nu ştiu cum să-şi risipească mai bine zestrea electorală, adâncindu-se în scandaluri publice care dezvăluie totala lor lipsă de coeziune cauzată de diferenţele doctrinare, dar şi de ambiţii sau interese personale.
Iar divergenţele acestei alianţe de conjunctură se manifestâ prin declaraţii publice murdare şi contradictorii, prin bâlbâieli în administrarea coerentă a ţării, prin lipsa de comunicare eficientă cu populaţia şi, în cele din urmă, cu pierderea credibilităţii.

Pe partea dreaptă a eşichierului politic, diferite grupuscule politice se bat cu pumnii în piept pentru “unificarea dreptei”. În jurul cui? Aţi ghicit, în jurul lor, a fiecăruia în parte, dar fiecare având ca pivot un anume personaj privit de aceştia ca un Dumnezeu, nu izbăvitor, ci ajutător.
Şi pentru a reuşi “unificarea”, liderii deloc carismatici îşi împroaşcă competitorii de dreapta, în văzul publicului, cu cele mai pipărate adjective.
Cred cumva aceşti indivizi, autointitulaţi de dreapta, că prin etalarea publică a mizeriei lor morale în locul dezbaterile capabile să clarifice diferenţele de interpretări doctrinare, pot consolida dreapta politică?

Şi peste această întreagă colcăială de interese de grup, tronează, desigur tot în văzul public, un preşedinte angrenat pe ultima sută de metri în aranjamente care au ca scop asigurarea bunăstarii post-prezidenţiale a familiei şi consolidarea anturajului său politic imediat.

Dacă aceasta-i situaţia internă, poate pe plan extern, politicienii ţin totuşi seama de interesele naţionale?
Poate murdăria politică din interior rămâne în interior, iar în exterior se prezintă aspectele care sunt capabile să plaseze România pe un loc care să-i dea şanse să-şi susţină cu autoritate şi demnitate o politică proprie naţională?
Ei bine, slabe speranţe.

Într-adevăr, acest lucru se vede prin scandalul intern exportat la Bruxelles prin care pigmeii politici, interesaţi doar pentru apărarea grupurilor lor de interese, dau de pământ cu orice fel de interese ale ţării şi terfelesc însăşi imaginea statului roman, de care nici nu le pasă şi pe care nici nu vor să-l apere.

Indiferenţa faţă de destinul naţional merge până acolo încât se lanseaza şi se susţine public, începând cu cel mai înalt funcţionar al statului român, preşedintele, necesitatea renunţării la atributele de suveranitate naţională pentru întărirea UE ca entitate suprastatală cu prerogative de a decide destinul românesc.
Iar ca tacâmul să fie complet, se promovează ideea menţinerii stării de secesiune a ţării prin formula “un popor, doua state”.

Curând se vor desfăşura alegerile europarlamentare.
Deja se vehiculează tot felul de liste ale partidelor politice care-i promovează pe locurile eligibile pe aceeaşi indivizi care prin atitudinea lor au făcut ca România să fie arătată cu degetul şi să fie pusă la colţ în genunchi, pe coji de nuci.

Şi chiar dacă pe aceste liste mai apar şi câţiva politicieni cu demnitate, aşa cum un măr putred reuşeşte să strice toate merele din coş, la fel şi candidaţii nedemni distrug credibilitatea întregii liste.
Iar când ai un coş cu mere stricate, îl arunci la porci.
Oare listele cu candidaţi “stricaţi” nu trebuie şi ele sa fie aruncate, să fie respinse de electorat?

Dar, cine sunt aceşti candidaţi nedemni?
Sunt aceia pe care românii deja îi cunosc, cei care au împrăştiat murdăria politică românească în întreaga Europă.

Oare, poporul român îi va vota tot pe aceeași indivizi obișnuiți să ducă murdăria politichiei dâmbovițene la Bruxelles pentru a o răsturna pe culoarele Parlamentului European și pentru a umple cu miasmele urât mirositoare întreg spațiul european?

Sau poate, societatea românească se va trezi pentru a-şi alcătui propriile liste astfel încât aleşii săi să reprezinte cu adevărat interesele Națiunii și ale României, într-un mod demn?

Sigur, se poate pune întrebarea, cine sunt eu să arăt cu degetul spre bucătăriile politice ale partidelor şi cu ce drept îmi permit să le critic folosind tocmai adjectivele aduse în spaţiul public de liderii politici?
Răspunsul este unul singur, eu sunt parte a PUBLICULUI sătul de mascaradă şi circ, publicul care doreşte altceva pentru naţiunea română, publicul care doreşte o altfel de Românie.
Iar retorica folosită are ca scop aducerea cu picioarele pe pământ a respectivilor politicieni, punându-le în faţă o oglindă pentru a-şi vedea urâţenia politicii lor.

Mircea POPESCU

m.popescu@sbcglobal.net