marți, 16 octombrie 2012

Împreună suntem o melodie



                 
Doar o căsuţă
”Ntr-un colţ de rai,
Doar o măicuţă
Şi-o limbă ai!... 
                                               
         Trăim într-o epocă istorică şi de aici rezultă că noi facem istoria...Istoria naşte personalităţi, istoria ridică pe altarul înveşnicirii  eroi, sfinţi... şi tot istoria condamnă şi şterge din memorie, dar niciodată nu uită a spune Adevărul...Noi suntem martorii şi eroii (pozitivi, negativi) acestei epoci de luptă, luptă pentru triumful Adevărului pe care îl vom găsi odată cu conştientizarea  identităţii naţionale .  Unul dintre acei  care făuresc istoria  noastră este şi Artistul poporului  Mihai Ciobanu, care la braţ cu căntecul popular, anume prin  cântec  contribuie la educarea generaţiilor de eri şi azi în spiritul dragostei faţă de tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti, faţă de plaiul natal. Luptă prin  cântec pentru triumful Adevărului,  ducând în lume bunul nostru nume  de român.                            
                                                                                                                                                                                                                             Iacob Cazacu-Istrati
            
                                                                          
 Mihai Ciobanu s-a născut la 20 februarie 1953 în satul Bujor, Hânceşti. Studii de canto popular şi dirijat coral Colegiul de muzică «Ştefan Neaga»(1974-1978) şi la catedra dirijat coral a Institutului de Arte «Graviil Musicescu»(1980-1985).
1973-1979 — solist al orchestrei de muzică populară «Veselia» (dirijor — Petre Neamţu), profesor de muzică la şcoala din Ruseştii Noi, Ialoveni;
1979-1986 — cântă acopaniat de orchestra Ansamblului Folcloric «Mioriţa» (dirijor — Vasile Goia);
1987 — 1989 — solist al orchestrei de muzică populară «Mugurel» a Filarmonicii din Chişinău (dirijor — Ion Dascălu);
Din anul 1989 este solist al orchestrei «Folclor» (dirijor — Petre Neamţu) a Companiei de Stat «Teleradio Moldova», în prezent a Filarmonicii Naţionale «Serghei Lunchevici».
În acelaşi timp colaborează cu «Lăutarii» lui Nicolae Botgros, cu orchestra Ansamblului «Joc», dirijată de maestrul Gheorghe Şevcişin, cu orchestra «Mugurel» (dirijor — Ion Dascălu), cu orchestra prezidenţială condusă de Nicolae Dabin şi orchestra «Doina armatei» dirijată de Marin Bunea ş.a.
Din 1990, efectuează numeroase turnee în ţară: Iaşi, Bucureşti, Bacău, Focşani, Ploieşti, Paşcani, Botoşani, Suceava ş.a. Cânt acompaniat de orchestrele «Doina Vrancei» din Focşani, condusă de Marcel Ghinea, «Rapsozii Botoşanilor» — conducătorul orchestrei, prof. Ioan Cobâlă, «Ciprian Porumbescu» din Suceava — conducător, prof. George Sârbu, ««Trandafir de la Moldova» din Huşi, conducător — Valerică Petraru.
În 1993 şi 2005, este invitat cu recital la Festivalul Internaţional «Maria Tănase» (Craiova).
Turnee peste hotare: Bulgaria, Franţa, Grecia, Elveţia, Germania, Marea Britanie, Serbia, Polonia, Japonia, Suedia, Turcia, SUA, Canada, Estonia, Lituania, Letonia, Rusia, Azerbadjan, Ucraina ş.a.
În 2005, Mihai Ciobanu îşi vede realizat un vis de mulţi ani — înfiinţează Grupul vocal de bărbaţi «Basarabenii» şi, în acelaşi an, scoate primul CD, cu primul volum «La Nistru, la mărgioară».
Paralel cu frământările sufleteşti la orchestra «Folclor», desfăşoară o activitate fructuoasă şi la Colegiul de muzică «Ştefan Neaga», unde este profesor de canto popular. Artist emerit din Republica Moldova. Ordinul Meritul Civic(1996). Ordinul Gloria Muncii(2007)  

          După cum am promis în ultimul meu articol ”Serata Limbii Române peste ocean”, că o descriere aparte merită evoluarea familiei Ciobanu, devenită dinastie putem spune: multiubitul nostru Artist al Poporului din RM Mihai Ciobanu, soţia D-na Valentina şi fiul Mihăiţă. E o mare onoare să scrii despre oamenii dragi sufletului, care prin ceea ce fac, aduc soare în inimile noastre. Şi nu numai în spaţiul românesc ale celor doua Români- România Mare şi România Mică dar şi peste hotarele lor, chiar şi peste ocean. Familia de artişti este un oaspete drag în comunităţile româneşti din America de nord, mai cu seamă în Canada, unde este stabilit cu traiul Mihăiţă, fiul lui Mihai şi Valentina Ciobanu. Ştiu, că a colindat majoritatea ţărilor bătrânei Europe, dar  « …aşa de mare şi puternic dor de baştină ca la românii din Canada n-am mai întâlnit »- mi s-a destăinuit Dl. Mihai. Mai ştiu, că unde nu ar fi evoluat: fie în Grecia s-au Portugalia, Italia ori  America, peste tot cântecele, horele și sârbele populare, culese  și prelucrate de Mihai Ciobanu de prin satele noastre, au fost nu doar  ascultate cu drag de lumea prezentă, dar și dansate cu mult foc…
Mihai Ciobanu este un artist, care prin cântecele sale ne îndeamnă la speranţă, ne alină dorul de meleagul drag natal şi ne face ca în timpul concertelor să ne simţim în sânul casei părinteşti, în văile codrilor, în raiul livezilor şi viilor dragi. Şi nu poţi să nu dai înaltă valoare cuvintelor scrise de marele nostru poet Grigore Vieru: - «Mă simt minunat în cântecul acestui fermecător cântăreţ care vine din Bujorul Hânceştiului răsfrânt în apele eterne ale Prutului. L-amîndrăgit pe Mihai Ciobanu, în primul rând, pentru harul său artistic pe care i l-a dat Dumnezeu, dar artistul, spre deosebire de mulţi dintre interpreţii noştri de muzică populară şi uşoară, mai are câteva calităţi în plus. Una dintre acestea este simţul cuvântului. Are un simţ deosebit pentru cuvântul frumos, pentru cuvântul la locul lui… »
     Cât de adevărate sunt aceste cuvinte!… Darul său de a vorbi în faţa uni public larg ar fi de invidiat chiar şi de unii guvernanţi de înalte niveluri ale RM. Nu o spun din auzite. Am fost martor ocular la multe discursuri ţinute de Domnia sa atât în cadrul comunităţilor româneşti, cât şi în faţa parlamentarilor din Canada cu ocazia arborării Drapelului RM în faţa clădirii Parlamentului din Canada,despre care am scris ceva mai înainte. Cuvinte frumoase, din suflet, pline de dragoste şi patriotizm rostite într-o limbă literară românească de invidiat…
 Nu-mi mai amintesc unde am citit şi mi-am însemnat  următoarele cuvinte despre acest mare artist :- « Personalitate complexă, Mihai Ciobanu se manifestă în mai multe domenii ale artei şi creaţiei muzicale cu profil interpretativ pergnant şi inconfundabil, neobosit culegător şi valorificator al folclorului, rapsod, fidel cântecului strămoşesc, dar şi izvoditor al unor cîntece proprii… («Hai căruţă cu doi cai», «Nu mă dojeni nevastă», «Mândra mea s-a măritat», «Codrule, de-aş fi ca tine», «Casa părintească nu se vinde» ş.a.) ce se circumscriu perfect în cadrul stilistic al datinii noastre; animator al vieţii culturale de la noi; protagonist al filmelor muzicale «Satul meu, nume de floare», «La fereastră cu zorele», «Am venit la voi în sat», «Tinereţea numai una», «Nistrule pe apa ta», un profesionist de elită al tradiţiei orale cu harul muzical înăscut… » Nu avem ce adăuga…     Anul acesta Mihai Ciobanu a petrecut  împreună cu soţia Valentina o lună alături de feciorul său, Mihai Ciobanu Jr, nora Cristina şi multdorita nepoţică Andreea-Daniela, stabiliţi cu traiul în Canada.
În această perioadă artistul a susţinut câteva concerte: New-York (SUA), Khitchener, Toronto, Montreal (Canada).  La toate concertele alături de Mihai Ciobanu s-a aflat soţia Valentina Ciobanu, profesoară la Colegiul de muzică „Ştefan Neaga” şi la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Şi e adevărat ceea ce spunea cineva dintre prietenii Domniei sale:   “… şi-a împărţit destinul între trei mari iubiri - familia, catedra şi vioara, că în persoana ei am pierdut o mare violonistă, în schimb am câştigat un mare pedagog.
      Am urmărit-o în mai multe spectacole, chiar  şi aici în Canada,.. Rămâi înmărmurit de tehnica sa interpretativă, de virtuozitatea ce – i dă glas viu viorii… Nu ştiu, mi-a fost incomod să întreb dacă poartă vre-un titlu în domeniu, dar  şi aşa este clar, e un adevărat  Maestru în Arte, un mare artist al nostru, al poporului roman. Este o violonistă cum rar întâlneşti. Parcă văd şi azi cum îi alunecă degetele  pe coardele viorii - agere, sigure , purtând arcuşul viorii … că nevrând la concertele unde evoluiază violonista noastră îmi apare în faţă  chipul mamei cu suveica în mînă, ţesând la stative un covoraş, şi pe care o mânuia cu atâta dibăcie şi sârguinţă, că-mi trezea o admiraţie de nespus… Mama ţesea covoare, pe când Valentina Ciobanu ţese muzică, melodii care te înaripează, simţi cum zbori ba de asupra Codrilor, ba de asupra Carpaţilor, văilor şi colinelor, oceanului… 
Melodiile ei te duc, te duc…Nu te lasă…Te duc pe drumurile viselor frumoase, ca şi melodiile interpretate de fiul  Mihăiţă, continuatorul, urmaşul a tot ce l-a învăţat mama. Şi Mihăiţă este un artist de forţă, păşinnd pe urmele părinţilor, violinist şi el. A absolvit aceleaşi facultăţi ca şi părinţii, numai, că el a avut-o ca profesoară, conducătoare de curs pe mama. Se vede, cred eu că acet lucru l-a făcut să depună eforturi mai mari ca ceilalţi studenţi pentru a nu roşi în faţa mamei…. Spun acest lucru, că am  avut şi eu în şcoală, fiind professor pe fiul Victor, de la care ceream mai mult ca de la ceilalţi elevi, şi care nu regretă astăzi, după cum nu regretă nici Mihăiţă Ciobanu, care astăzi locuieşte în unul dintre cele mai mari şi frumoase oraşe ale lumii- Toronto şi lucrează în orchestra “Ontario-Filos”. Mi-a spus aseară, că este aproape de lansarea unui CD cu muzică clasică, Jia-Z muzică cu un grup de băieţi, tineri artişti tot din România Mică. Colaborează fructuos cu solista noastră de muzică estradă Angela Bucico, cât şi cu alţi  artişti din diferite ţări: Spania, Portugalia, SUA ş.a. La întrebarea, ce l-a făcut să emigreze în Canada mi-a răspuns…pe secret:-Dragostea… Cristina, soţia sa emigrase împreună cu părinţii şi el ca un adevărat Romeo a venit să-şi găsească dragostea… La capătul pământului, dar a găsit-o! Azi se bucură împreună de o româncuţă- Cosânzeană, care are de acum ceva nai mult de jumate de an…şi cărui îi dorim multă sănătate şi mulţi ani alături de  tata şi mama, care este şi ea artistă- dansatoare profesionistă.
     Despre Victoriţa, surioara lui Mihăiţă cunosc mai puţine… dar ce este mai important: - Victoriţa este studentă  la Conservatorul de muzică din or. Setubai din Portugalia şi care i-a bucurat nespus de mult pe părinţi cu o nepoţică Alexandrina.
Familia artistului poporului Mihai Ciobanu este o adevărată dinastie, fiindcă  acest dar, care nu- i este dat fiecărui:  darul artistic, darul muzical este păstrat, promovat şi transmis urmaşilor.



   Să le  dorim  la toţi  multă sănătate şi împliniri. Am promis lui Mihăiţă, că voi scrie o poezie dedicată familiei de artişti Ciobanu…Mă ţin de cuvânt.

             Dor

Dedicaţie dinastiei de artişti Ciobanu

      (Mihai, Valentina, Mihăiţă…)

Cine nu ştie ce-i dorul,

Dorul de părinţi şi sat,

Spune-i, Doamne: - şi izvorul

Seaca, daca e uitat...


                 Zbor ca visele, uşor

                 Şi ca pasărea, avan...

                 Zbor spre casa din Bujor,

                Azi de peste ocean...

 

Ştiu, că mama la fereastră

Lăcrimează-n aşteptare,

Tata-i ţintă-n bolta-albastră,

Veghind avioane-n zare...


                  Zbor ca visele, uşor

                 Şi ca pasărea, avan...

                 Zbor spre casa din Bujor,

                Azi de peste ocean...


Scumpii mei, mă-întorc la voi,

Că mi-s doinele pustii,

Făr-de iarba din zăvoi,

Fără Codri şi câmpii...


                   Zbor ca visele, uşor

                 Şi ca pasărea, avan...

                 Zbor spre casa din Bujor,

                Azi de peste ocean...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu