”Ntr-un colţ de rai,
Doar o măicuţă
Şi-o limbă ai!...
Trăim într-o epocă istorică şi de aici
rezultă că noi facem istoria...Istoria naşte personalităţi, istoria ridică pe
altarul înveşnicirii eroi, sfinţi... şi
tot istoria condamnă şi şterge din memorie, dar niciodată nu uită a spune
Adevărul...Noi suntem martorii şi eroii (pozitivi, negativi) acestei epoci de
luptă, luptă pentru triumful Adevărului pe care îl vom găsi odată cu
conştientizarea identităţii naţionale . Unul dintre acei care făuresc istoria noastră este şi Artistul poporului Mihai Ciobanu, care la braţ cu căntecul
popular, anume prin cântec contribuie la educarea generaţiilor de eri şi
azi în spiritul dragostei faţă de tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti, faţă
de plaiul natal. Luptă prin cântec
pentru triumful Adevărului, ducând în
lume bunul nostru nume de român.
Iacob Cazacu-Istrati
1973-1979 — solist al orchestrei de muzică populară
«Veselia» (dirijor — Petre Neamţu), profesor de muzică la şcoala din Ruseştii
Noi, Ialoveni;
1979-1986 — cântă acopaniat de orchestra Ansamblului
Folcloric «Mioriţa» (dirijor — Vasile Goia);
1987 — 1989 — solist al orchestrei de muzică populară
«Mugurel» a Filarmonicii din Chişinău (dirijor — Ion Dascălu);
În acelaşi timp colaborează cu «Lăutarii» lui Nicolae
Botgros, cu orchestra Ansamblului «Joc», dirijată de maestrul Gheorghe
Şevcişin, cu orchestra «Mugurel» (dirijor — Ion Dascălu), cu orchestra
prezidenţială condusă de Nicolae Dabin şi orchestra «Doina armatei» dirijată de
Marin Bunea ş.a.
Din 1990, efectuează numeroase turnee în ţară: Iaşi,
Bucureşti, Bacău, Focşani, Ploieşti, Paşcani, Botoşani, Suceava ş.a. Cânt
acompaniat de orchestrele «Doina Vrancei» din Focşani, condusă de Marcel
Ghinea, «Rapsozii Botoşanilor» — conducătorul orchestrei, prof. Ioan Cobâlă,
«Ciprian Porumbescu» din Suceava — conducător, prof. George Sârbu, ««Trandafir
de la Moldova» din Huşi, conducător — Valerică Petraru.
În 1993 şi 2005, este invitat cu recital la Festivalul
Internaţional «Maria Tănase» (Craiova).
Turnee peste hotare: Bulgaria, Franţa, Grecia,
Elveţia, Germania, Marea Britanie, Serbia, Polonia, Japonia, Suedia, Turcia,
SUA, Canada, Estonia, Lituania, Letonia, Rusia, Azerbadjan, Ucraina ş.a.
În 2005, Mihai Ciobanu îşi vede realizat un vis de
mulţi ani — înfiinţează Grupul vocal de bărbaţi «Basarabenii» şi, în acelaşi
an, scoate primul CD, cu primul volum «La Nistru, la mărgioară».
Paralel cu frământările sufleteşti la orchestra
«Folclor», desfăşoară o activitate fructuoasă şi la Colegiul de muzică «Ştefan
Neaga», unde este profesor de canto popular. Artist emerit din Republica
Moldova. Ordinul Meritul Civic(1996). Ordinul Gloria Muncii(2007)
După cum am promis în ultimul meu articol
”Serata Limbii Române peste ocean”, că o descriere aparte merită evoluarea familiei Ciobanu,
devenită dinastie putem spune: multiubitul nostru Artist al Poporului din RM
Mihai Ciobanu, soţia D-na Valentina şi fiul Mihăiţă. E o mare onoare să scrii despre
oamenii dragi sufletului, care prin ceea ce fac, aduc soare în inimile noastre.
Şi nu numai în spaţiul românesc ale celor doua Români- România Mare şi România
Mică dar şi peste hotarele lor, chiar şi peste ocean. Familia de artişti este
un oaspete drag în comunităţile româneşti din America de nord, mai cu seamă în
Canada, unde este stabilit cu traiul Mihăiţă, fiul lui Mihai şi Valentina
Ciobanu. Ştiu, că a colindat majoritatea ţărilor bătrânei Europe, dar
« …aşa de mare şi puternic dor de baştină ca la românii din Canada
n-am mai întâlnit »- mi s-a destăinuit Dl. Mihai. Mai ştiu, că unde nu ar
fi evoluat: fie în Grecia s-au Portugalia, Italia ori America, peste tot cântecele, horele și sârbele populare, culese și prelucrate de Mihai Ciobanu de prin satele noastre,
au fost nu doar ascultate cu drag de
lumea prezentă, dar și
dansate cu mult foc…
Cât de adevărate sunt aceste cuvinte!…
Darul său de a vorbi în faţa uni public larg ar fi de invidiat chiar şi de unii
guvernanţi de înalte niveluri ale RM. Nu o spun din auzite. Am fost martor
ocular la multe discursuri ţinute de Domnia sa atât în cadrul comunităţilor
româneşti, cât şi în faţa parlamentarilor din Canada cu ocazia arborării
Drapelului RM în faţa clădirii Parlamentului din Canada,despre care am scris
ceva mai înainte. Cuvinte frumoase, din suflet, pline de dragoste şi patriotizm
rostite într-o limbă literară românească de invidiat…
În această perioadă artistul a susţinut
câteva concerte: New-York (SUA), Khitchener, Toronto, Montreal (Canada). La toate concertele alături de Mihai Ciobanu
s-a aflat soţia Valentina Ciobanu,
profesoară la Colegiul de muzică „Ştefan Neaga” şi la Academia de Muzică,
Teatru şi Arte Plastice. Şi e adevărat ceea ce spunea cineva dintre prietenii
Domniei sale: “… şi-a împărţit destinul
între trei mari iubiri - familia, catedra şi vioara, că în persoana ei am
pierdut o mare violonistă, în schimb am câştigat un mare pedagog.
Am urmărit-o în mai multe
spectacole, chiar şi aici în Canada,..
Rămâi înmărmurit de tehnica sa interpretativă, de virtuozitatea ce – i dă glas
viu viorii… Nu ştiu, mi-a fost incomod să întreb dacă poartă vre-un titlu în
domeniu, dar şi aşa este clar, e un
adevărat Maestru în Arte, un mare artist
al nostru, al poporului roman. Este o violonistă cum rar întâlneşti. Parcă văd
şi azi cum îi alunecă degetele pe coardele
viorii - agere, sigure , purtând arcuşul viorii … că nevrând la concertele unde
evoluiază violonista noastră îmi apare în faţă chipul mamei cu suveica în mînă, ţesând la
stative un covoraş, şi pe care o mânuia cu atâta dibăcie şi sârguinţă, că-mi trezea
o admiraţie de nespus… Mama ţesea covoare, pe când Valentina Ciobanu ţese
muzică, melodii care te înaripează, simţi cum zbori ba de asupra Codrilor, ba
de asupra Carpaţilor, văilor şi colinelor, oceanului…
Melodiile ei te duc, te duc…Nu te
lasă…Te duc pe drumurile viselor frumoase, ca şi melodiile interpretate de
fiul Mihăiţă, continuatorul, urmaşul a
tot ce l-a învăţat mama. Şi Mihăiţă este un artist de forţă, păşinnd pe urmele
părinţilor, violinist şi el. A absolvit aceleaşi facultăţi ca şi părinţii, numai,
că el a avut-o ca profesoară, conducătoare de curs pe mama. Se vede, cred eu că
acet lucru l-a făcut să depună eforturi mai mari ca ceilalţi studenţi pentru a
nu roşi în faţa mamei…. Spun acest lucru, că am
avut şi eu în şcoală, fiind professor pe fiul Victor, de la care ceream
mai mult ca de la ceilalţi elevi, şi care nu regretă astăzi, după cum nu regretă
nici Mihăiţă Ciobanu, care astăzi locuieşte în unul dintre cele mai mari şi
frumoase oraşe ale lumii- Toronto şi lucrează în orchestra “Ontario-Filos”.
Mi-a spus aseară, că este aproape de lansarea unui CD cu muzică clasică, Jia-Z
muzică cu un grup de băieţi, tineri artişti tot din România Mică. Colaborează
fructuos cu solista noastră de muzică estradă Angela Bucico, cât şi cu
alţi artişti din diferite ţări: Spania,
Portugalia, SUA ş.a. La întrebarea, ce l-a făcut să emigreze în Canada mi-a
răspuns…pe secret:-Dragostea… Cristina, soţia sa emigrase împreună cu părinţii
şi el ca un adevărat Romeo a venit să-şi găsească dragostea… La capătul
pământului, dar a găsit-o! Azi se bucură împreună de o româncuţă- Cosânzeană,
care are de acum ceva nai mult de jumate de an…şi cărui îi dorim multă sănătate
şi mulţi ani alături de tata şi mama,
care este şi ea artistă- dansatoare profesionistă.
Despre Victoriţa, surioara lui Mihăiţă
cunosc mai puţine… dar ce este mai important: - Victoriţa este studentă la Conservatorul de muzică din or. Setubai
din Portugalia şi care i-a bucurat nespus de mult pe părinţi cu o nepoţică
Alexandrina.
Familia artistului
poporului Mihai Ciobanu este o adevărată dinastie, fiindcă acest dar, care nu- i este dat fiecărui: darul artistic, darul muzical este păstrat,
promovat şi transmis urmaşilor.
Să le
dorim la toţi multă sănătate şi împliniri. Am promis lui
Mihăiţă, că voi scrie o poezie dedicată familiei de artişti Ciobanu…Mă ţin de
cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu